A șaptea dimensiune

Corupția și nepotismul, două caracteristici importante a zonei Balcanilor, sunt tratate pe larg de presa elvețiană care încearcă să explice de ce nu funcționează după regulile clare ale statului de drept în unele țări din această zonă, inclusiv România. Aceste două elemente stau la baza disfuncționalității statului român care nu poate să se derobeze de aceste trăsături balcanice iar „Felix“ Voiculescu a ajuns un personaj care ilustrează perfect mentalitatea post-decembristă legată de privatizare și trecerea atipică la o economie de piață în România.

Recent, cotidianului elvețian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung“, a analizat evoluția statului de drept din România începând cu secolele trecute. Autorul articolului, Daniel Ursprung, colaborator al catedrei de istoria Europei de Est din cadrul Universității Zürich, opinează că aceste derapaje întâlnite în România sunt cauzate de obiceiuri multiseculare și datorită faptului că României i-a fost impusă o formă de democrație după 1989, fără ca oamenii să înțeleagă, să filtreze și apoi să adopte valorile aceastei forme de organizare și de conducere post-Ceaușescu. O radiografie politico-istorică care vine ca un duș rece și vorbește despre o guvernare slabă, coruptă și nepregătită pentru modernizarea României la standardele aliniate în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul explică conceptul de privatizare care nu a fost unul similar cu cel a descentralizării, ci mai degrabă împărțirea bogăției statului în mâinile unor „mici oligarhi“ apropiați fostului sistem. „În ciuda privatizării, influența politicii în aria economiei nu s-a micșorat, ci dimpotrivă. Corupția și nepotismul sunt parte a culturii politice românești, deși în perioada de integrare a României în UE s-au implementat o serie de reforme cuprinzătoare menite să schimbe această stare de fapt nedemnă de o țară membră a Uniunii Europene“, scrie sursa citată.

Un Goebbels privat

În analiza sa, Daniel Ursprung ia în considerare ultimul raport al Comisiei Europene pe MCV în care simbioza politicului și al mass-media aservită este aspru criticată. Astfel, Voiculescu este prezentat ca având o mașinărie de propagandă extrem de eficientă care practic i-a susținut întreaga carieră politică. Cu mica particularitate că fiind că Voiculescu și-a dobândit imperiul propagandistic înainte de a deveni politician. „La sfârșitul lunii ianuarie, Raportul UE privind situația reformelor judiciare din România, a oglindit vădita nemulțumire a Comisiilor față de influența nefastă a sectorului media în domeniul judiciar, prin campanii de intimidare. În ultimul timp, echipa mass-media de încredere a politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu, Antena 3, a făcut vizibile presiuni asupra sistemului judiciar, el fiind amenințat cu mai mulți ani de închisoare pentru o afacere de privatizare nedreaptă“, relatează cotidianul elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung. Practic, publicația elvețiană susține că televiziunea lui Voiculescu nu mai poate fi numită instituție media, ci mai degrabă organul de propagandă a micului său partid PC și ai aliaților de conjunctură ai acestuia. „Propaganda stridentă, în special a postului tv Antena 3 este realmente îngrijorătoare. Alternativ la această îndoctrinare și manipulare a populației, este mass-media formată din ziare și publicații, fiecare cu opinii diferite și mass -media online care este în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, raportarea informațiilor independent de vreun interes politic, este aproape imposibilă. Majoritatea companiilor media sunt controlate de oameni din politică, care au, mai ales ei, opinii și interese. Privatizarea mass-mediei a înlocuit propaganda națională cu propaganda partizană a trusturilor de presă private. Investițiile în sectorul media sunt menite, în majoritatea lor, obținerii unei influențe mai mari asupra politicii. În mod paradoxal, privatizarea nu a redus impactul politicii în general nu asupra mass-media ci asupra economiei. Reformele de corupție au crescut iar pentru explicarea acestor constatări este nevoie de o privire retrospectivă în istorie. Într-o țară cu o putere de cumpărare slabă cum este România, dar cu un sector public destul de amplu, apar oportunități pentru aparatul de stat de a vinde servicii. În mod tradițional mai puțin pe piață decât pe stat. Există numeroase scandaluri în care firmele private sunt sprijinite de politicieni locali, care colectează sume mari de bani pentru reparații ale carosabilului sau îndepărtarea zăpezii, dar lasă gropi și drumuri înzăpezite.

Lipsește clasa de mijloc

Publicația elvețiană mai scrie că, în România, clasa de mijloc a fost supusă unui proces discriminare, expulzare, distrugere și emigrație. Astfel, un segment important al societății românești nu beneficiază de nici o ordine liberală. „Clasa de mijloc a României în secolele 19 și 20 urmărea dezvoltarea unor noi domenii precum locurile de muncă în învățământ sau pozițiile oficiale în educație, ceea ce îi dădea o calitate semnificativă față de alte țări din sud-estul Europei și este un exemplu bun al faptului că România nu a fost mereu așa cum este astăzi. În Serbia și Bulgaria, state naționale bazate pe educație și trecute prin revolte sociale precum atunci când proprietarii de terenuri musulmani au fost expulzați, guvernul ar trebui să realizeze idealul unei societăți egalitare. În contrast, Principatele Române au fost o elită creștină tradițională. Aici este motivul pentru care nu a fost o ruptură radicală socială în România. Aceasta a avut manierele aristocratice de elită ale boierimii care a dezvoltat preferințe pentru activități antreprenoriale“, opinează autorul analizei.

Auto-suficiența liberală de tip ceaușist

Nici liberalismul autentic promovat PNL nu a scăpat de colimatorul publicației amintite care face paralele între politica liberalilor lui Brătianu și epoca Ceaușescu, accentuând politicile etatiste, indiferent de cine a fost la putere. „Liberalismul politic, această caracteristică a Europei de Sud-Est, a urmărit în primul rând emanciparea națională. Liberalizarea și democratizarea societății au trecut astfel, pe un plan secund. Influența unui capital străin a fost critică. Partidul Național Liberal din România avea la începutul secolului 20 sloganul „By our own“ – Prin noi înșine- țara urmând să fie industrializată prin capital domestic iar statul având un rol esențial în acest proces. Aceste idei pot fi găsite atât în politica de auto-suficiență a lui Ceaușescu cât și în dezbaterile postdecembriste privind mult întârziata privatizare a economiei socialiste. Influența continuă a politicii în sectorul economic arată și faptul că diferența dintre stat și privat nu este atât de clară precum în Europa de Vest și nici nu se bucură de o atât de mare importanță. Statul și instituțiile sunt slabe, în spatele lor fiind principii și idei transparente care nu au suficientă substanță pentru a susține o construcție a instituțiilor și sistemului“, se arată în analiza cotidianului elvețian.

Sistem politic brevetat 100% românesc

Autorul vorbește de faptul că oricine vrea să așeze pe niște linii de normalitate această brumă de democrație înțeleasă într-un spirit balcanic este imediat taxat de „veteranii“ acestui sistem original al funcționării statului din România iar toate acestea duc inevitabil la realitatea că România este statul cu o rată de absorbție a fondurilor europene de numai 10%, cea mai scăzută din UE. „Istoria Sud-estului Europei începând cu secolul XIX este caracterizată de o modernizare superficială, a unei societăți predominant agrare, încercând o adaptare la formele occidentale precum Constituții, partide politice și alte forme de organizare legislativă și politică a puterii de stat. În România, deși societatea s-a organizat în instituții și sisteme moderne, modul de funcționare din spatele acestora este cu totul diferit. Modernismul există astfel, alături de vechile practici, implementând un stil de funcționare pur românesc. Nepotismul poate fi interpretat ca un favoritism nefondat și un abuz de putere sau, ca o datorie morală de a mulțumi cuiva pentru loialitate prin poziția care îi este acordată, depinde de perspectiva fiecăruia. Acestea sunt unele dintre motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu. Democrația și statul de drept sunt cuvinte vagi, folosite în mare măsură atunci când servesc intereselor personale ale celor care fac uz de ele. „De aceea, in conflictul cu adversarii lui, Basescu evoca deseori legalitatea, chiar daca in restransul cerc de apropriati din jurul lui, mecanismele de favorizarea functioneaza la fel”, este de părere autorul. Nu în ultimul rând, acesta vorbește despre interesul politicienilor ca sistemul economic românesc să rămână unul retrograd, foarte închis și clientelar care să le servească intereselor personale. Istoricul Daniel Ursprung mai scrie că această ineficiență a țării este una controlată de către oamenii politici de la vârf care au tot interesul pentru păstrarea unui sistem birocratic. „Abstractitatea și contradicția din legislația românească dau libertatea oficialilor de a lua decizii haotice, după bunul lor plac. Corupția și nepotismul generează astfel două sisteme incompatibile de control care vor duce la o ruptură a ordinii iluzorii existente în România. Noile reguli creează o varietate de posibilități de alegere, crește riscul penalizărilor și ridică prețurile. Economia este, pe cale de consecință, domeniul sacrificat astfel de cei care conduc țara încercând să o modernizeze la suprafață, crezând că nimeni nu vor observa ce ascund sub preșul guvernării“, își încheie acesta analiza din „Neue Zürcher Zeitung“.

Sursa: Curentul; autori: Mădălin Necșuțu, Irina Popescu

Citeste si articolele:

• Războiul Securității împotriva României
• Felix Voiculescu, acest călău al statului de drept
• Unde au ajuns turnătorii la Securitate
• 14 iunie 1990, o zi neagră pentru România
• Cațavencii banalizează crimele comunismului