A lucra într-un studio de videochat înseamnă eros şi magie
vineri, august 9, 2019 10:19
De ce eros şi magie vom vedea ceva mai la vale. Deocamdată, este suficient să reţinem că, printre dramele vieţii de zi cu zi, mai mari sau mai mici, putem pune deoparte şi câteva plăceri nevinovate, pentru fiecare dintre noi, cum ar fi un studio de videochat in Mures.
Unul dintre iluştrii discipoli ai lui Mircea Eliade a fost Ioan Petru Culianu. Dacă nu era asasinat la 21 mai 1991, pe când avea 41 de ani, în clădirea Universităţii din Chicago, crimă care nu a fost elucidată niciodată, profesorul Culianu ar fi avut multe de spus în domeniul istoriei religiilor, dar şi eseisticii sau literaturii.
Dintre cărţile sale, mi-a rămas în memorie cea intitulată “Eros şi magie în Renaştere”. Renaşterea, pentru cei care nu ştiu, a fost o mişcare culturală din Evul Mediu, care a schimbat lumea. Aşa după cum, dacă eşti fată şi oglinda îţi spune că eşti frumoasă, o oferta de angajare OnixStudio.ro îţi poate schimba viaţa.
În cartea mai sus amintită, Culianu povesteşte despre relaţia dintre eros, magie, iubire, credinţă în Evul Mediu, perioadă istorică destul de întunecată, în care oamenii aveau percepţii foarte îndepărtate de cele de astăzi, atunci când venea vorba despre iubire, dorinţă sexuală, satisfacerea dorinţei sexuale etc.
De exemplu, oamenii acelor vremuri, se întrebau, când un bărbat se îndrăgostea de o femeie şi o purta în suflet, ceva de genul: cum o femeie, care e atât de mare, pătrunde prin ochi (în suflet), care sunt atât de mici? Nu bănuiau săracii oameni de atunci că, peste vreo jumătate de mileniu, va exista onixstudio.ro, loc în care modelele îţi pătrund adânc în suflet şi nu mai ies de acolo.
Deşi aveau cunoştinţe suficiente despre sexualitatea umană, cei care se năşteau în acea perioadă aveau doctori care tratau iubirea, aceasta fiind de foarte multe ori considerată o boală. Dacă un bărbat era topit după o fată – ştiu băieţii perioada aia în care nu te poţi concentra la nimic, deoarece te gândeşti numai la ea -, ajungea la “medic”, în Evul Mediu. Aici, îndrăgostitului îi erau recomandate fie tratamente “uşoare” precum excursiile în natură sau diverse activităţi plăcute, ce ar fi scos din minte persoana iubită, fie mijloace “forte”, printre care era biciul, pentru a struni corpul şi a-l readuce pe făgaşul “normal”.
Dacă toate cele amintite anterior dădeau greş, se apela la priceperea unui bătrâne şi oribile cotoroanţe, pentru regizarea unei scene desprinse parcă din teatrul absurdului. Bătrâna trebuia să ascundă sub haine o cârpă muiată în sânge menstrual. Dinaintea pacientului, ea va trebui mai întâi să debiteze cele mai rele clevetiri pe seama femeii iubite de el, iar dacă acest lucru se dovedeşte inutil, va trebui să scoată la iveală cârpa, s-o exhibeze sub nasul nenorocitului şi să-i strige în faţă: “Iubita ta e aşa, e aşa!”, sugerând că ea nu este decât un “rău al naturii”. Dacă nici după asta “pacientul” nu se hotărăşte să se răzgândească, pentru “medicii iubirii” de atunci era clar: “Nu e om, e dracul gol!”.
Cam aşa era cu iubirea prin Evul Mediu. Din fericire, acele vremuri s-au dus, iar astăzi ne putem bucura din plin de frumuseţea feminină, sau masculină, şi putem lăsa iubirea să zburde pe tarlalele sufletului.
