A şaptea dimensiune pe Facebook (CCXIV)
duminică, aprilie 11, 2021 17:50Virgil Ianțu: „Romania traieste azi o minciuna
Asa credeam pana ieri. Doar ca am realizat ca acesta este de fapt adevarul Romaniei de astazi. Adevarul este ca cei de ieri nu au disparut niciodata, iar iluzia libertatii ne-a pastrat o speranta extrem de nociva, a gandului ca suntem in directia buna. Ignoranta, combinata cu naivitate si cu lipsa de educatie, cultivate cu buna stiinta, au creat impreuna, fondul celor traite de noi astazi.
Ceausecu s-a intors!
Are aerul unui invingator, ne rade in fata, dar nu oricum, ci in hohote, isi etaleaza puterea, abilitatea, nemernicia si cinismul. Nomenclatura este si ea prezenta prin aceiasi oameni mici, care se cred mari si care devin asa din cauza ignorantei noastre, care declara deschis ca ar folosi din nou mitraliera, impotriva noastra, a celor care crâcnim. Astazi sunt trist si deloc mandru de cum arata Romania mea, a noastra. Astazi realizez ca nu mai e nimic de facut. Suna dur, pesimist, dar faceti o analiza la rece. Cei mai rai dintre noi sunt considerati cei mai buni, iar cei mai buni sunt desconsiderati si umiliti sau demult plecati. Simt ca maine, poimaine, oricare dintre noi ar putea fi exilat intr-un penitenciar din Costa Rica pentru a le lua locul nedreptatitilor care merita sa se intoarca in tara lor, care, mai nou, nu mai este a noastra. Este doar a lor, a acestor nimeni cu functii, cu putere, condamnati sau de condamnat.
Sa fii condamnat a devenit o virtute. E cool! Sa fii onest… o slabiciune.
Asa arata tara noastra la 29 de ani de la… de la ceea ce credeam si speram noi.
Am fost mintiti si in tot acest timp, ne-am mintit pe noi insine, lasandu-ne fermecati de speranta, iar astazi ni se spune verde in fata. “Sunteti niste prosti, romanilor, v-am facut! Partidul e tara, tara e partidul!”
Sunt trist si stiu ca sunteti mai multi ca mine. Suntem tot mai tristi cu fiecare an care trece. Asta daca privim lucrurile cu ochii deschisi si cu mintea limpede. Si recunosc ca ma simt vinovat. Vinovat ca nu am facut destul sau poate nimic, ca am crezut in schimbarea de la sine sau poate ca m-am bazat pe schimbarea venita de la ceilalti. Am gresit. Am gresit enorm.
Si pentru toate astea, va cer iertare, voua celor cu care ma intalnesc zilnic si mai ales voua, celor cu care nu m-am mai intalnit de 29 de ani!”
23 decembrie 2018
Mihai Vasilescu: Portretul “credinciosului” român
Credinciosul român este acea persoană care pe tot parcursul anului nu are nicio problemă să mintă, să înșele, să înjure, să se scarpine în fund, să-și bage p*la și să-l doară în cur de toți ceilalți din jur. Activități întrerupte doar de cele trei cruci largi pe care și le face atunci când trece pe lângă o biserică, gest adeseori însoțit de cuvintele magice, menite să-l ducă spre porțile raiului: Doamne ajută!
Apoi, cu șapte zile înainte de ceea ce creștinii numesc “sărbătoarea Paștelui”, credinciosul român are o revelație profundă: “coaie, am intrat în săptămâna mare”. Chestie care acționează ca un fel de declanșator “spiritual” pentru credinciosul român. El o să continue să mintă, să înșele, să se scarpine în fund și să-și bage p*la în oricine și orice, numai că toate acestea vor fi însoțite de pioasele cuvinte: “Doamne, iartă-mă, că suntem în săptămâna mare”. (Vedeti si aici)
Citeşte şi articolele: