Acţiunile securiştilor criminali împotriva disidentei Doina Cornea (I)

marți, decembrie 31, 2019 14:30

Doina CorneaDoina Cornea: “Sunt pe picior de război cu partidul (comunist – n.m.) şi Securitatea

Între timp, ofiţerii de Securitate încep să înţeleagă (să înţeleagă pericolul numit Doina Cornea – n.m.). La 5 martie 1985 este actualizat Planul de măsuri în DUI “Diana”. Motivul este precizat explicit: “Din materialele pe care le deţinem rezultă că sus-numita (Doina Cornea, n.m.) a acţionat în mod premeditat pentru a intra în atenţia organelor de Securitate, dorind să fie “martirizată” pentru concepţiile şi activitatea sa.”

În ciuda limbajului folosit, securiştii pricep pentru prima dată că se confruntă cu cineva care îi obligă să îşi asume propriile lor decizii morale. Datele pe care le au sunt deja clare. Ei observă, printre altele, că “toate scrisorile cu conţinut necorespunzător (pe care Doina Cornea le-a expediat “Europei Libere”, n.m.) au fost semnate cu numele său adevărat.

În plus, sunt la curent cu afirmaţia pe care Doina Cornea o face faţă de o cunoştinţă din Cluj la 31 mai 1983: “Mi s-a pus în vedere să nu lucrez cu studenţii, dar nu am cedat şi nici nu am de gând. Sunt pe picior de război cu partidul şi Securitatea”.

Iar dacă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, securiştii intră în posesia unei scrisori adresate la 30 decembrie 1983 de către Doina Cornea unei foste studente, Monica Soba, în care afirmă: “În privinţa răului din jur, din societate, nu am găsit altă cale de a-l depăşi decât luptând împotriva lui, deschis, cu cărţile pe masă – este ceea ce se cheamă DISIDENŢĂ INDIVIDUALĂ.”

Acum, totul este explicit – şi fiecare ştie exact de care parte a baricadei se găseşte. Ofiţerii de Securitate se văd astfel puşi în faţa unui adversar neaşteptat, care nu se fereşte de ei, ba chiar îi invită să acţioneze împotriva sa potrivit măsurilor proprii – şi, în consecinţă, să dovedească public faptul că ei sunt “răii”.

Aici este pusă la bătaie întreaga miză a nesupunerii civice, iar ofiţerii de Securitate sunt pe deplin conştienţi de asta. Prin urmare, vor căuta mai întâi să slaveze aparenţele. Dacă mobilul Doinei Cornea este nesupunerea civică, ei nu au cum să recunoască lucru acesta. Dacă ar face-o, ar pierde lupta din capul locului, pentru că ar admite astfel că se fac vinovaţi de anularea demnităţii individuale pe care Doina Cornea şi-o revendică şi în numele căreia a început războiul. În consecinţă, ei (securiştii – n.m.) sunt obligaţi să caute alre mobiluri alternative.

Ceea ce, potrivit Planului de măsuri, chiar fac: “În legătură cu activitatea obiectivei se pot formula următoarele ipoteze:

  • Este agenta serviciului de informaţii francez şi neavând posibilităţi de informare deosebite, fiind şi în vârstă, a primit sarcina de a trece la acţiuni deschise împotriva regimului (comunist – n.m.), fiind obligată la aceasta de activitatea trecută şi de situaţia fiicei ce se află în Franţa.
  • Desfăşoară activităţi contrare intereselor statului nostru (statul comunist fiind, în logica torţionarilor de la Securitate, statul lor, al securiştilor şi comuniştilor criminali – n.m.) pe baza convingerilor sale politico-ideologice reacţionare, având trăsături de caracter specifice fanatismului şi bigotismului religios. Face acest lucru pentru a crea o platformă politică fiicei sale care deşi se găseşte de peste 8 ani în Franţa, este nerealizată din punct de vedere profesional şi social (vă daţi seama cât de “realizaţi” se considerau criminalii Securităţii comuniste – n.m.).

Dar acest lucru nu este suficient. La urma urmei, nesupunerea civică fusese deja iniţiată şi, prin urmare, Securitatea este acum obligată să dovedească public că “răul” este celălalt. Pentru prima dată, Securitatea se vede obligată să adopte o strategie defensivă. Din acest punct de vedere, Planul de măsuri este elocvent. El are două obiective clare: să o izoleze pe Doina Cornea, astfel încât exemplul ei să nu poată fi urmat şi de alţii, şi să o convingă să renunţe la acţiunile ei.

Autorii Planului, locotenent-colonelul Filitas Vulcan şi colonelul Ioan Gocan, înţeleg bine miza jocului. Doina Cornea provoacă Securitatea să ia atitudine împotriva ei şi o obligă astfel să demonstreze că îi încalcă demnnitatea individuală. Prin urmare, Securitatea a pierdut avantajul iniţiativei şi este obligată doar să reacţioneze. Ea nu mai controlează jocul. În consecinţă, îi este imposibil să treacă la acţiuni represive directe împotriva Doinei Cornea. Singurul lucru pe care ofiţerii de Securitate îl mai pot face este să o convingă pe nesupusă să înceteze nesupunerea.

Planul prevede că “se va proceda la audierea obiectivei, fără a acorda prea mare atenţie acţiunilor sale, subliniind doar faptul că acestea nu sunt justificate şi va fi amendată contravenţional”.

Făra îndoială că o amendă contravenţională nu este suficientă. Trebuie puse la bătaie toate resursele de care Securitatea dispune. “Se va organiza, în primul rând, o discuţie largă-elastică cu soţul său (al Doinei Cornea, n.m.), în scopul de a obţine date despre obiectivă, mobilul care o determină la acţiuni reprobabile, de natură să aducă prejudicii statului şi să le afecteze relaţiile interfamiliale.”

În ceea ce-l priveşte pe fiul Doinei Cornea, Horaţiu Iuhas, “inginer electronist, căsătorit, cu un copil… se va organiza şi cu el o discuţie similară celei cu tatăl. I se va explica caracterul (sic!) periculos, iraţional şi dăunător al acţiunilor mamei sale, prejudiciile care le aduce intereselor ţării şi ale familiei (adică ţară era identificată, în mintea criminalilor din Securitate, cu gaşca trădătorilor de neam şi ţară, veniţi pe tancurile sovietice începând cu 23 august 1944 şi care ne-au adus genocidul şi barbaria rusească – n.m.). Se va apela la raţiunea lui pentru a-l face să înţeleagă că nimeni nu are nimic cu familia sa. I se va demonstra lipsa de temeinicie a afirmaţiilor mamei sale – că în realitate ea este cea care încalcă legile.”

Acest ultim argument pică în gol. Adeptul nesupunerii civice nu contestă faptul că încalcă legile – şi este dispusă să plătească pentru aceasta. El contestă caracterul moral al legilor pe care le încalcă, acesta fiind chiar motivul pentru care le încalcă. Agentul care îl pedepseşte dovedeşte, prin chiar actul pedepsirii, că este parte a unui sistem imoral. Adeptul nesupunerii civice este o persoană care dovedeşte că încearcă să îşi păstreze decenţa, demnitatea şi moralitatea, chiar dacă pentru asta trebuie să încalce legea. El rămâne profund cinstit şi decent, înţelegând să plătească preţul încălcării legii. În schimb, el cere agentului care îl pedepseşte să recunoască cinstit că este un ticălos. Obiectivul minimal al nesupunerii civice îl constituie obligarea celui care impune sau execută legi imorale să îşi recunoască deschis imoralitatea prin chiar impunerea sau executarea legilor respective. La limită, cel care optează pentru nesupunere civică nu urmăreşte decât ruperea vălului de minciună, de ipocrizie şi de echivoc în spatele căruia agresorul speră să îşi ascundă răspunderea morală pentru agresiunea pe care o comite.

Este exact ce face şi Doina Cornea. Ea nu le cere neapărat securiştilor şi comuniştilor să nu mai fie securişti şi comunişti. Dar îi obligă, încălcând legile în vigoare, precizând motivul încălcării şi cerându-le să o pedepsească potrivit Codului Penal, să recunoască faptul că nu sunt decât nişte agresori care strivesc demnitatea individuală şi că tot restul este o minciună menită să le acopere responsabilitatea morală. Cu alte cuvinte, îi obligă şi pe ei să plătească preţul cinstit al propriilor lor acţiuni.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu