A șaptea dimensiune

Un articol din 2001, spre aducere aminte a crimelor săvârşite de ciuma roşie în România. Dacă sunt inundaţii, mor oameni, unii rămân fără agoniseala de-o viaţă, vinovaţi sunt mafioţii din politică, cei care au în proprietate ‘jde mii de case, vile şi terenuri, şi-i doare-n cot de suferinţa românilor obişnuiţi.

Dintre miile de intenţii cu care Guvernul Năstase ne pune răbdarea la grea încercare (era luna mai 2001 – n.m.), cea mai atroce, mai neaşteptat de cinică şi de-a dreptul sinistră se referă la textul unui proiect de hotărâre al cărei conţinut ar fi rămas secret dacă n-am şti, din surse mai presus de orice îndoială, ce anume conţine. Textul se referă la reducerea personalului Corpului de Control al Direcţiei Generale a Pădurilor, pe care o s-o numim în continuare direcţia, de la vreo 40 de specialişti, la cel mult 15. Direcţia a suferit deja atât de multe cosmetizări, de la extragerea din Ministerul Mediului şi până la încorporarea în Ministerul Agriculturii, încât simpla ei evocare relevă sensul şi funcţia unei anexe, aerul disperat al unei renegate sau, şi mai rău, prezenţa neliniştitoare a unei mari mutilate (cu alte cuvinte, ciuma roşie a eliminat inspectorii silvici şi specialiştii în silvicultură pentru a putea rade pădurile ţării; şi mai sunt cretini care se miră pe Facebook, întrebându-se cum a fost posibil; uite-aşa a fost posibil, votând PSD-ul la alegeri, iar după aceea mafioţii PSD-işti au furat şi distrus ca-n codru, furând inclusiv codrul – n.m.). Toate aceste ticluiri sporec caracterul de inutilitate al direcţiei, şi inspiră viitoarele strategii ale strangulării ei.

11 ani de guvernări succesive (era în 2001 – n.m.) ne-au învăţat că Puterea se manifestă prin ineficienţa actului de guvernare; că a guverna înseamnă, în cel mai fericit sens, a jefui sistematic şi în linişte, precum termita, în urma căreia se va articula o orogeneză de rumeguş; că actul guvernării se manifestă prin declaraţii de intenţie, în care ”o să” devine proiect de lege, hotărâre de guvern, lege organică. Şi tocmai de aceea, declaraţiile lui Năstase din mass-media sau cuvintele unui proiect de hotărâre se confundă cu uşurinţă între ele, din cauză că nu produc decât intenţii. Şi totuşi, caracterul textului proiectului secret (după cum se vede, urmaşii Partidului Comunist Român, PSD-iştii, folosesc aceeaşi secretomanie bolşevică, la umbra căreia erai ucis, băgat în puşcării, deportat în gulag etc. – n.m.) din 11 aprilie 2001 este excepţional, întrucât vizează un interes personal.

Pe Năstase nu eternitatea pădurii îl sperie, cât faptul că nu va avea timp fizic s-o elimine, cu toate instrumentele pe care i le furnizează o funcţie cu efect devastator.

Avem în această ecuaţie o onstantă – pădurea -, cu o geometrie regresivă, şi o variabilă – un nor de lăcuste -, cu tendinţa de creştere şi regrupare. Am decelat trei mişcări produse deja, şi una în curs de execuţie, care definesc interesul personal al lui Năstase, în ceea ce priveşte exploatarea rapidă şi valorificarea şi mai rapidă pe pieţele de export a lemnului carpatin.

1. Pădurea trebuie lăsată fără stăpân.
   Textul ordonanţei din 11 aprilie 2001 se referă, explicit, la sectorul din care se vor opera reducerile de personal: corpul de control al direcţiei. Mişcarea este prefigurată de reducerile masive de personal, din structurile teritoriale ale Inspecţiei de Stat a Pădurilor. În primele trei luni de guvernare pedeseristă (PDSR = PSD) au fost desfiinţate deja câteva sute de posturi, dintr-un total de aproape o mie. Activitatea inspecţiilor constă, printre altele, în prevenirea şi sancţionarea delictelor silvice. Proprietarii de păduri, mulţi dintre ei la limita sărăciei, nu rezistă tentaţiei de a-şi vinde lemnul pe nimica toată.
2. Articularea mafiei pădurilor din Bacău-Neamţ, a cărei interfaţă este reprezentată prin parlamentarii Viorel Hrebenciuc şi Culiţă Tărâţă, secretarul de stat la Transporturi Sergiu Sechelariu, fratele primarului băcăuan (era în 2001 – n.m.), care l-a asociat şi pe ministrul Transporturilor, Miron Mitrea.
3. Descinderea trioului experimentat în traficul de influenţă, formată din Hrebenciuc, Sechelariu şi Mitrea, în cabinetul ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, căruia i se sugerează ca inginerul silvic Viorel Ghelasă să fie agreat ca secretar de stat. Activităţile ilicite ale lui Ghelasă au făcut obiectul câtorva controale riguroase, din concluziile cărora vom extrage mai jos substanţa relevantă, dar Ghelasă este băcăuan. Ca atare, va fi numit instantaneu secretar de stat.
4. În paralel, cei trei fac eforturi disperate de a-l recupera pe inginerul silvic Viorel Butnaru, tătânele absolut al jafului silvic din Bacău, şi a-l impune în postul de consilier al ministrului Sârbu.

Conduita de prădător silvic a actualului secretar de stat Ghelasă (era 2001 – n.m.) este mai presus de orice bănuială. Un control al direcţiei, din iulie 2000, executat pe raza ocolului silvic Agăş, cel mai afectat de jaf, de pe valea superioară a Trotuşului, propune ca Ghelasă, pe atunci directorul Direcţiei Silvice Bacău, să fie sancţionat, pentru gravele deficienţe în activitate. Un alt control, de dată foarte recentă, efectuat pe raza aceleiaşi tristeţi incomensurabile care este Agăşul, în hotarul căruia se află, deloc întâmplător, Pădurea Spânzuraţilor, propune ca Ghelasă să fie schimbat din funcţia de director. La nici două luni era într-adevăr schimbat de puterea pedeseristă (PDSR = PSD) şi numit secretar de stat, lăsând în urmă un jaf evaluat la 3,9 miliarde de lei.

Lipsa de spaţiu ne-a obligat la simplificări excesive. De fapt, însăşi realitatea e mai simplă decât presupusele ei avataruri. Par egzamplu: Nicolae Tărâţă, zis Culiţă, deţinea, în 1995, 77% din monopolul achiziţionării şi valorificării cherestelei din judeţul Neamţ, pe pieţele arabe, datorând bugetului de stat miliarde de lei. În 1998, datoria Direcţiei Silvice Neamţ la buget ajunge la 21,6 miliarde lei. Şeful direcţiei, Costache Rusu, va fi mazilit. În urma alegerilor parlamentare din 2000 (câştigate de ciuma roşie, ca şi în 2016, adică ţiganii, ciobanii analfabeţi, asistaţii sociali, pensionarii şi alte asemenea gunoaie, s-au prezentat la vot şi au votat, majoritatea dintre ei ciuma roşie, pe când mulţi dintre ceilalţi s-au pişat pe el de vot – n.m.), Tărâţă ajunge senator pe listele PDSR-Neamţ, şi Costache Rusu este reconfirmat în aceeaşi funcţie. Conform unei informaţii din mediul serviciilor secrete, Culiţă şi-a achiziţionat imunitatea cu 1,5 miliarde lei, vărsaţi în puşculiţa electorală a PDRS-ului (= PSD). Generozitatea sponsorului naşte serioase semne de întrebare, de vreme ce se ştia că PDSR-ul va câşţiga alegerile cu o victorie zdrobitoare, ceea ce presupune cheltuieli cumpătate de campanie, şi se ştia iarăşi, fără echivoc, numele viitorului premier.

Tocmai de aceea, beneficiarul sponsorizării lui Culiţă trebuie identificat într-o zonă primejdios de apropiată cabinetului Năstase. Care se grăbeşte acum (era în 2001- n.m.) să decimeze personalul Corpului de Control al direcţiei, în vederea unui şi mai judicioase exploatări a materialului forestier. De ochii lumii, face recomandarea ca exportatorii să nu mai livreze buşteni, şi nici buşteni prelucraţi sumar, dar să livreze. Pe de altă parte, Sergiu Sechelariu are firma Durimpuls, pe aceeaşi deşertificată vale a Trotuşului, înzestrată cu un gater gigantic, care taie şi livrează întruna. Afacerea este administrată de Ionel Condurat, un asociat al lui Sechelariu la firma-mamă Conimpuls. În fine, pe partea sa, Hrebenciuc protejează o altă serie de firme de exploatare forestieră, de pe aceeaşi însângerată vale, cu contravaloarea deranjului aferent.

În ciuda unor eforturi tragicomice, prin care mimează reforma, cabinetul Năstase rămâne prizonierul unui labirint circular, a cărui arhitectură a fost proiectată până în 1996 (în perioada 1989 – 1996, România a fost guvernată de ciuma roşie = FSN = PDSR = PSD, n.m.). În acea perioadă, Curtea de Conturi semnalase incredibila şi fantastica afacere cu licenţele de export al cherestelei, fără de care marfa nu putea părăsi ţara (şi mai vezi pe Facebook cretini care-i acuză pe austrieci de defrişarea pădurilor României; aceste jeguri nu realizează oare că, pentru a părăsi România, în Austria sau în altă parte, este nevoie de autorizaţia statului român? Iar acest stat a fost condus, majoritatea timpului după 1989, de ciuma roşie). Preţul la negru al unei licenţe pentru o cantitate de 5.000 metri cubi cherestea baleiază între 5.000 – 10.000 USD. Afacerea este rezervată celor mai influente persoane, şi rapoartele curţii l-au nominalizat pe fostul ministru al Comerţului, Cristian Ionescu (ministru în guvernul Văcăroiu; acest mafiot nu a păţit nimic, pe atunci nefiind DNA-ul, de care vor să scape, prin decapitare, sau chiar eliminare, mafioţii roşii – n.m.), numit ulterior ambasador în Grecia (este răsplata ciumei roşii, acordată unui mafiot de-al lor – n.m.)

După 1996, afacerea este preluată de două neveste de premier. România posdecembristă a dat şapte premieri (până în 2001 – n.m.), cu şapte neveste, dintre care două au rupt uşile Direcţiei pentru Strategie Comercială, în vederea obţinerii râvnitelor licenţe, pentru clienţii PDSR-ului (= PSD). În natură, România, comparabilă cu o oaie bolnavă de gălbează, îşi trăieşte agonia, în acelaşi tip de labirint circular. Simpla pronunţare a cuvântului gălbează, care este autohton, îţi arde buzele, şi este adevăratul cuvânt de ordine, în România lui Adrian Năstase. (“Academia Caţavencu”, nr. 493/2001)

Citeste si articolele:

• Cum ne-a lasat mafia PSD-ista fara paduri
• Mafia padurilor din Romania are sigla PSD
• PSD-istii, aceste curve virgine o data la 4 ani
• PSD ne lasa fara paduri
• Cu fata cununata de Oprea, deputatul mafiot Nutu Fonta taie toate padurile Maramuresului