Amintiri din dictatura Adrian Năstase PSD sau cum a devenit statul român un stat mafiot la sliţul ciumei roşii

miercuri, mai 5, 2021 7:44

Icoane la JandarmerieMărturisiri de ziarist liber în România anului 2004, ocupată şi tâlhărită de baronii PSD.

De nouă luni sunt şofer şi posesor de trabant capitalist, de Matiz, adică. De două ori era s-o păţesc. O dată, pe Vitan, un tip cu un jeep roşu s-a dat jos la mine să mă caftească pentru că n-am accelerat mai mult de 59, iar asta probabil că i-ar fi întârziat orgasmul cu câteva minute, ceea ce, acum îmi dau seama, ar fi fost extrem de grav.

Un altul, cu un Opel, s-a dat jos şi m-a scuipat prin geam pe motiv că am frânat şi n-am vrut să-l las să calce o femeie cu un copil într-un cărucior pe Giuleşti. În acest moment, îmi dau seama că omul avea dreptate. Poate gagica era o proastă care stătea ca vaca pe canapea în concediu de maternitate şi se uita la Jose Armando (personaj dintr-o telenovelă din acea perioadă – n.m.) cu gânduri adulterine.

Altă dată, pe Văcăreşti nişte sepepişti erau să-mi spargă oglinda, dar m-am ferit şi ei probabil că se grăbeau, căci n-au tras pe dreapta să-mi spargă ochelarii. Nu m-aş fi opus pentru că ştiu că orice bătaie pe care aş lua-o de la un caftangiu angajat la stat este perfect legală. Chiar benefică, aş spune. La urma urmei, el m-ar bate pentru binele meu. Înţeleg asta prea bine. Apărând un parlamentar sau un ministru, el m-ar apăra, de fapt, pe mine de mine însumi, ca nu cumva să-mi fac singur rău apropiindu-mă periculos de mult de un ales de-al meu.

Căci, credeţi-mă, dacă eu m-aş apropia de un deputat, aşa, să-i cer un foc pe plajă, de exemplu, şi nu m-ar simţi sepepiştii, m-aş lua apoi singur la pumni ca să mă pedepsesc. Mi-aş sparge faţa, mi-aş scoate dinţii din gură, m-aş da cu capul de asfalt, mi-aş trage şuturi în cur şi mi-aş repeta: Na, bă, ia de-aici! Mureai să fumezi ca să pui ţara în pericol!

Sâmbătă (într-o sâmbăta din august 2004 – n.m.), dl Pretor mergea către mare, când o pereche de sepepişti l-au atacat ca să-i demonstreze că-n ţara asta nu se plimbă care cum vrea muşchiul lui cu 70 pe oră ca să ne întârzie înaintarea către Europa. Sigur, Pretor era demnitar, dar, băi proştilor, dacă demnitarii merg în Trabant fără girofar, de unde să ştie băieţii să nu-i ia la omor? Plus că, aţi văzut şi voi, avea o faţă care pur şi simplu cerea pumni. Soţia urla ca nebuna, copilele alea se agitau isteric şi, normal, asta i-a enervat şi mai tare pe sepepei.

Dacă mâine Năstase (Adrian Năstase, puşcăriaşul infractor, pe atunci premierul României – n.m.) s-ar duce prin târg ca Cuza, deghizat în trabantist cu barbă şi s-ar caza, de pamplezir, la Eforie ca să verifice condiţiile de cazare, sepepiştii ar putea să intre peste el în cameră. Unul o să-i smulgă pijamalele, altul o să-i dea în gură un pumn, altul o s-o imobilizeze de Dana în baie cu un căluş în gură, zbierând la ea să nu mai bâzâie, iar şeful, colonelul, o să-i aplice prim-ministrului o lovitură în părţile intime până îi va cădea barba şi vor putea ei să-şi ceară scuze.

Şi domnul ăla, Pretor, sau cul îl mai cheamă, să zică mersi că băieţii erau daor în perioada de pregătire şi doar s-au antrenat pe el, că dacă era să fie angajaţi cu carte de muncă nu le-ajungea la doctorii ăia din Medgidia nici un TIR cu mosoare ca să-l coase la loc. Hai sictir şi Semper fidelis!

P.S. Dacă SPP-ul are nevoie de ochelarii mei ca să-i spargă pentru binele ţării, promit că îi trimit luna viitoare după ce mi-i schimb cu alţii noi. (Alin Ionescu, “Academia Caţavencu”, nr. 661/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu