Antonie Iorgovan, cu seceră şi ciocan

duminică, mai 3, 2020 11:39

Antonie IorgovanOare, chiar aşa, ce l-a recomandat pe Antonie Iorgovan să facă el Constituţia? Putea el, în calitate de pupincurist al regimului ceauşist, să fie destul de limpede în “adeziunea” pentru o democraţie reală? Hai să vedem prin ce s-a remarcat acest deputat guraliv şi agresiv înainte de 1989.

Pe când era dr. asistent la Facultatea de Drept din Bucureşti, preocupările sale mergeau spre stâlpii aberanţi ai socialismului, pe care i-a sprijinit cu “competenţa” sa.

Un articol din Revista Română de Drept, nr. 10/1981, poartă titlul interesant din cale-afară: “Natura juridică a Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist”. Pentru cititorii care s-au născut mai recent, aceste consilii erau o aberantă bătaie de joc la adresa agriculturii şi a proprietăţii private. Aşa zicem acum. Ce zicea Iorgovan atunci: ”Procesul revoluţiei şi construcţiei socialiste din ţara noastră demonstrează cu evidenţă aplicarea consecventă a marxism-leninismului creator în România şi sub aspectul pefecţionării formelor de organizare şi conducere a societăţii. În cadrul acestui sistem complex, un loc cu totul aparte îl ocupă organizarea, în sectorul agriculturii, a consiliilor unice agroindustriale de stat şi cooperatiste”. V-aţi prins?

Când a fost avansat lector, desigur, şi pe baza laudelor aduse partidului (comunist – n.m.), Antonie Iorgovan s-a gândit să mai facă lumină şi în alt sector de activitate şi a publicat, în aceeaşi revistă, în numărul 11/1982, zguduitorul articol: Autoconducerea muncitorească şi organizarea de stat în Republica Socialistă România. Articol din care nu mai reproducem nimic, vă spunem doar că prima pupătură în curul lui Ceauşescu se află în a doua frază, după care buzele de specialist ale lui Iorgovan se dezlănţuie în tot articolul, din toate poziţiile. Ah, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ce bun sunteţi, ah, ce înţelept, ce geniu, mai lăsaţi-mă odată, offff, mor de plăcere, mai vreau, mai daţi-mi voie să mă clătesc cu un citat, uau, nu mai pot, ce bine le ştiţi, ce priceput sunteţi, aaahhhh! (“Academia Caţavencu”, nr. 647/2004)

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu