Arendaşii ciumei roşii: azi, miliţianul Ioan Melinescu

luni, noiembrie 25, 2019 8:33

PSD = ciuma rosie = mafiaPSD, adică ciuma roşie de astăzi, Partidul Comunist Român (PCR) fiind ciuma roşie de ieri, a folosit din plin aurolacii bolşevismului multilateral înapoiat pentru a distruge şi a fura în România. Chiar dacă, de ochii lumii, ciumaţii roşii din Parlament votau legi care să protejeze această ţară, în realitate mafioţii din PSD nu au respectat niciodată legile României, multe dintre ele votate chiar de ei. Cum cine îşi uită trecutul, riscă să-i repete greşelile, iată mai jos un material din 2004 despre un arendaş al ciumei roşii, Ioan Melinescu, fost miliţian în comunism, pe care mafiotul Adrian Năstase l-a numit, lup fiind, paznic la oi. Şi asta în timp ce, pe vremea tandemului criminal Ilici “KGB” Iliescu, preşedintele României – Adrian “Puşcărilă” Năstase, premier, salariul mediu în România era undeva la 200 de dolari americani.

Lungul drum al miliţianului către prevenirea spălării banilor

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), pe scurt, Oficiul, se numeşte (se numea în 2004 – n.m.) Ioan Melinescu. Filmul acestei anchete cuprinde scene de violenţă, sex, restituiri ilegale de TVA, muşamalizări de dosare. Rolul principal este deţinut de Ioan Melinescu, alături de care mai joacă deputatul PSD Ristea Priboi (fost ofiţer de Securitate – n.m.), interlopul Genică Boerică şi mulţi, mulţi alţii. Vizionare plăcută!

Capitolul I: Înainte de 1989, ca foarte mulţi alţi miliţieni, Ioan Melinescu (I.M.) a fost ofiţer de Miliţie. Funcţia i se potrivea ca o mănuşă care, foarte frecvent, lua forma palmelor şi pumnilor lui I.M. Cei care au avut ghinionul să fie cercetaţi de el nu îşi amintesc cu plăcere bătăile şi relele tratamente la care îi supunea miliţianul Melinescu. Apoi s-a întâmplat ca I.M. a ajuns în pragul excluderii din Miliţie, motivele fiind moralitatea sa împănată cu şantaje, “taxe de protecţie”, bătăi şi alte figuri de stil. N-a fost exclus – şefii săi or fi înţeles că nimeni nu e perfect şi aşa a scăpat I.M. doar cu o retrogradare temporară la un combinat avicol. Anii au trecut şi puii de la Avicola s-au făcut mari. Apoi a venit (ca să zicem aşa) Revoluţia şi lui Melinescu nu i-a părut rău, din moment ce, imediat după decembrie ’89, a ajuns să lucreze în Ministerul Justiţiei, la Direcţia Control Instanţe. De la găini la justiţie era, totuşi, un pas destul de mare! Însă pasul lui I.M. nu avea să se oprească aici. Ulterior a fost detaşat la Corpul de Control al prim-ministrului, când prim era dom’ Nicu Văcăroiu (Vodcăroiu, între prieteni – n.m.) şi şef al Corpului său era Honcescu. De aici, I.M. a fost obligat să plece din motive nu tocmai ortodoxe, deşi pretinderea de foloase necuvenite este, în România, destul de ortodoxă. După ce îşi ia la revedere de la Corpul de Control, Melinescu dispare însă doar pentru a reapărea în prim plan, în 1999, odată cu înfiinţarea ONPCSB. Este numit în plenul Oficiului din partea Ministerului Justiţiei. După alegerile din 2000, I.M. a trecut în tabăra câştigătorilor, unde a găsit înţelegere şi sprijin la Şerban Mihăilescu (parlamentar PSD, cel poreclit “Miki Şpagă” – n.m.). În luna decembrie a aceluiaşi an, I.M. este numit în funcţia de preşedinte al Oficiului.

Avertisment: După ce veţi fi parcurs rândurile de mai jos, în care se vor spune lucruri foarte neplăcute despre preşedintele Spălării Banilor, vă veţi întreba, poate, cine îl ţine în braţe pe Ioan Melinescu. Există două variante de răspuns, ambele corecte: 1) (P)S(D)lănină, cu care I.M. a fost coleg de miliţie, şi b) Ristea Priboi care a văzut Las Vegas-ul împreună cu un personaj dubios din Craiova, protejat al lui Melinescu. Dar să nu intrăm încă în astfel de detalii plăcute, fiindcă avem multe lucruri neplăcute de povestit.

Capitolul II: Funcţia lui I.M. este asimilată celei de secretar de stat, ordonator principal de credite. Secretarul de stat Melinescu se află (se afla în 2004 – n.m.) într-o situaţie cel puţin delicată: are deficienţe vizibile în ce priveşte exprimarea scrisă şi vorbită în limba română (după cum se vede, mai demult PSD = ciuma roşie = mafia numea în funcţii analfabeţi, aşa încât proasta României, Viorica Dăncilă, este, ca să zicem aşa, rezultatul involuţiei fireşti din acest grup infracţional organizat – n.m.); nu are niciun fel de contribuţie la literatura de specialitate juridică; nu cunoaşte nicio limbă străină, ceea ce nu îl impiedică să participe constant la diverse manifestări din străinătate; nu ştie să utilizeze calculatorul; nu are niciun fel de preocupare pentru cunoaşterea şi aplicarea reglementărilor legale în activitatea Oficiului. Normele metodologice de analiză a tranzacţiilor suspecte, pe care singur le-a elaborat, sunt un exemplu de superficialitate şi diletantism. În mod intenţionat au fost lăsate neprecizate zonele activităţilor desfăşurate de Oficiu, pentru a putea profita de aceste portiţe ulterior. Cu toate că în ONPCSB se lucrează cu informaţii secrete de serviciu, I.M. nu a adoptat nicio reglementare internă referitoare la acest gen de informaţii, deşi Legea informaţiilor clasificate îl obliga expres, ca şef al instituţiei. Acest lucru îi permite să le utilizeze după cum doreşte şi constituie o cauză importantă de favorizare şi încurajare a scurgerilor de informaţii către diverşi clienţi. În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni ca baza informatică a Oficiului nu este securizată corespunzător şi că I.M. a înlăturat nu numai controlul, ci şi accesul pentru informare al membrilor Plenului la bazele de date. Aceeaşi soartă o împărtăşesc şi analiştii financiari.

Stop-cadru ilegal: Se ia din baza de date a Oficiului analiza S/I/575/2001 şi se printează la două momente diferite: 14.11.2002 şi 14.03.2003. Fişele analizei sunt diferite de la un moment la celălalt, ceea ce dovedeşte ca analiza a suportat modificări. Oare de ce? Dar să lăsăm şi acest răspuns tot în plata Domnului şi să ne amintim niţel de analiza efectuată de ONPCSB, în anul 2000, referitoare la firma producătoare de vodcă “Boero”, din Craiova, a prietenului Genică Boerică. Fişa informatică a acestei lucrări nu mai poate fi găsită în baza de date a Oficiului, fiind aruncată cu totul fie la Trash, fie la Recycle Bin. În realizarea acestor acţiuni, I.M. a beneficiat şi de colaborarea lui Mircea Popescu (M.P.), fost cadru de Miliţie, pentru câteva luni, în anii ’70, dar exclus rapid pentru corupţie dovedită. Printr-un simulacru de concurs aranjat de I.M., Mircea Popescu a fost promovat, în amrtie 2003, în funcţia de director al Direcţiei informatice şi de îmbogăţire a informaţiilor a Oficiului, deşi M.P. nu ştie nimic despre utilizarea PC-ului, baze de sate şi, în general, nimic despre informatică. Un alt exemplu de angajare frauduloasă este cel al Alinei Snop care, deşi nu are capacitatea intelectuală şi nici experienţa profesională necesare, a fost anagajată ca secretară, apoi, după câteva luni, admisă la un concurs organizat pentru ocuparea unor posturi de analist financiar, când i-au fost comunicate, în prealabil, subiectele.

Remember 2003: Cum vă spuneam şi altădată, Genică Boerică se plimba nestingherit pe la nişte ghişee de bănci, cu sacoşe pline de bani (aproximativ 160 de miliarde de lei vechi). Însă prietenul al nevoie se cunoaşte, şi Melinescu se cam cunoaşte cu Genică, şi Genică se cam cunoaşte şi el cu nişte restituiri ilegale de TVA (vreo 120 de miliarde lei vechi numai în anul 2003), şi Parchetul îi cere degeaba lui Melinescu informaţiile despre restituirile către Genică – dacă şeful Oficiului nu vrea să le dea, nu vrea şi gata, că doar n-o să vina acuma Ristea Priboi să îl oblige.

Intermezzo cu Priboi în Las Vegas: După toate acele sacoşe de bani, restituiri ilegale de TVA şi alte asemenea semnalmente, Genică Boerică nu poate fi confundat cu Maica Tereza, după cum nici Ristea Priboi n-ar putea fi confundat cu Papa Ioan Paul al II-lea. Invocarea – aici şi acum – a securistului Priboi nu este deloc întâmplătoare. De câte ori are ocazia, Genică afirmă – în cercurile sale cu capul pătrat – că este puternic susţinut de deputatul PSD Priboi şi de Direcţia Finanţelor Publice Craiova. În fond, Genică are tot dreptul să se laude din moment ce, în noiembrie 2003, Ristea şi Genică au călătorit împreună până în Statele Unite, unul dintre obiectivele lor turistice fiind Las Vegas-ul. Un deputat, rudă cu Năstase (Adrian, pe atunci premierul României – n.m.), şi un interlop, rudă cu restituirile ilegale de TVA, braţ la braţ prin Vegas – asta da imagine demnă de guvernarea pesedistă!

Capitolul III: La sfârşitul anului trecut (2003 – n.m.), înainte de Crăciun, I.M. a convocat o şedinţă cu personalul executiv al Oficiului. Înainte de a le ura angajaţilor “Sărbători fericite” şi aşa mai departe, Melinescu i-a întrebat: “Mai guiţaţi pe undeva?” – se referea, fireşte, la eventuale scurgeri de informaţii din Oficiu, folosind un limbaj adecvat momentului sacrificial, când porcul o mierleşte. Întrebarea era însă mai mult retorică, de vreme ce I.M. avea pregătit şi un răspuns, la fel de retoric: “Reţineţi că biciul sa află la mine şi numai la mine!”. Acest scurt schimb de replici dintre I.M. şi I.M. spune destul de multe despre acest Melinescu. Cei care au avut nefericirea să-l cunoască spun că I.M. este o personalitate accentuat colerică, instabilă emoţional, preocupată numai de dorinţa de a-şi impune propriul punct de vedere. Are un comportament dictatorial, abuziv, umilitor, jignitor nu numai faţă de angajaţi, ci şi faţă de membrii Plenului. Utilizează bârfa şi colportarea zvonurilor care, în mare măsură, sunt inventate chiar de el, ca instrumente de învrăjbire între salariaţi – acesta este un domeniu de activitate în care I.M. este pregătit impecabil.

Întrebare: De ce ONPCSB (instituţie centrală, subordonată nemijlocit guvernului) nu a fost niciodată controlat de Corpul de Control al prim-ministrului, de vreo comisie parlamentară sau de Curtea de Conturi în ceea ce priveşte auditul performanţei? Adică ce, controlul spălării banilor nu poate fi controlat?!

Capitolul IV: Fiind un tip dictatorial, I.M. are şi un libido pe măsură. În Oficiu este cunoscut şi pentru calităţile sale de afemeiat. În prezent (era ianuarie 2004 – n.m.) şi-a asigurat serviciile unor funcţionare cum ar fi Laura Anton, Renata Sabău şi, mai nou, Alina Snop, toate prestând cu abnegaţie şi dăruire de sine ori de câte ori sunt solicitate. Şi cam sunt solicitate. Însă şi răsplata e pe măsură: Laura Anton, de pildă, este luată mereu în delegaţii în străinătate, deşi mai mereu membrii Plenului s-au opus. A fost chiar şi la Paris, unde trebuia să prezinte un material, deşi ea nu ştie o boabă franceză. În martie 2003, Laura Anton face o deplasare în Spania împreună cu Melinescu şi soţia acestuia – trăiască libertinajul de partid şi de stat! Dar aceste persoane nu sunt singurele ţinte sexuale ale preşedintelui Melinescu. O. Pena. M. Ioniţă, D. Dumitru au făcut obiectul hărţuielilor sexuale ale lui I.M., astfel că la Guvern au ajuns mai multe reclamaţii de acest gen. Prin Oficiu umblă vorba că I.M. are pe rol, la câteva instanţe din Bucureşti, câteva procese de hărţuire sexuală. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu