Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est

luni, ianuarie 12, 2009 18:10
Posted in category Iliescu KGB

Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de EstPRESEDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR, MAFIA „ALBA”

„La Depeche Intemationale des Drogues” (DIG), una dintre publicatiile lui „Observatoire Geopolitique des Drogues” (OGD), reprezinta Un adevarat „barometni al metamoffoza ni Romaniei”, dupa 1990, intr-o veritabila placa turnanta a traficului international de’ droguri. Spre deosebire de „Raportul anual” al OGD, publicatia sus amintita descrie in amanunt opera(iuni precise, oferind astfel infonnatii concrete despre traficul de droguri in care Romania a fost implicata dupa ’90. Nasii locali si conexiunile lor internationale, ca si complicitatile interne, sunt radiografiate si introduse pe ordinatoarele lui OGD, deoarece Romania, dupa ’90, a devenit – din nefericire – un reper pe harta traficului mondial de droguri. Cantitatile de droguri care au tranzitat Romania la nivelul anilor ’90-’96 sunt impresionante, iar capturile destul de modeste. Conform DIG, autoritatile romane ale tirnpului erau in deplina cunostinta de cauza, dar regimul Iliescu nu a dat rnciodata dovada de vointa politica pentru a decapita mierele narcotraficantilor.

DIG nr.27, din ianuarie 1994, insera sub titlul „Romania -Turnul Babel al drogurilor” urmatoarea constatare: „Romania a devenit una dintre cele mai importante placi turnante ale traflcului cu toate tipurile de droguri”. Cauzele acestei situatii dezastmoase sunt vazute de publicatie in tarele regimului instalat la putere, imediat dupa caderea lui Ceausescu. „Aceasta specializare [a Romaniei, n.n] a fost pregatita prin mostenirea retelelor formate sub regimul Ceausescu, coruptia generalizata a fortelor de ordine si criza economica”. Perpetuarea retelelor de trafic clandestin ale regimului Ceausescu, sub regimul Iliescu, probeaza si o continuitate de preocupari. Se stie ca noul regim, instalat in decembrie ’89, a inchis ochii si a tolerat pe teritoriul Romaniei o serie de organizatii teroriste dar si mafiote. Personaje din acest mediu au capatat acreditari guvernamentale, asa cum a fost cazul notoriu al lui Kamel El Kader, devenit consilier al secretarului general al guvernului, Viorel Hrebenciuc.

Ofiteri ai Politiei din Constanta an dezvaluit unui corespondent al OGD ca noua filierd ugandeza, pusa la punct intre 1990 si 1993, tranzita prin Constanta imense cantitati de hasis. Analiza filierei ugandeze a hasisului demonstreaza caracterul transnational si complexitatea retelei, care grupeaza pakistanezi, africani, israelieni si europeni, dar avea, ca placa turnanta, Constanta.
Drogul, provenit din Pakistan, era incarcat in portul Mombasa (Kenia), pe una din navele companiei de navigatie „Shimoni-Tea”, cu destinatia Haifa (Israel), via Durban (Africa de Sud). La Haifa, incarcatura de droguri era preluata de nave ale companiei „Zim-Antwerpen”, care sosean la fiecare cincisprezece zile in portul Constanta. De aici drogurile fund transportate de compania israeliano-romana „Zim-Rom” pana in Italia, via Bratislava. Creierul retelei ugandeze, un anume Kali, cetatean german de origine ugandeza, lucra cu societatea romana Rimpex SRL din Bucuresti. La un moment dat, reprezentantul lui Rimpex nu s-a prezentat sa preia transportul de ceai si, dupa 23 de zile, vamesii si-au varat nasul, descoperind astfel 4,4 tone de hasis. Un al doilea transport de droguri de pe filiera ugandeza a fost incarcat tot la Mombasa, de catre compania de navigatie Victoria Impex Company din Kampala, pe vasul Barbara D, avand destinatia finala portul Maracaibo din Venezuela, via Durban. La Durban, traficantii ugandezi n-au mai gasit un cargo catre Venezuela (cu escale la Capetown si in Panama), asa incat an decis sa schimbe destinatia initiala. Dupa ce au disimulat 6 tone de hasia in baloturi de bumbac, au incarcat marfa pe vasul Pelikan, cu destinatia Haifa. La Haifa, drogul a fost incar cat de Zim Antwerpen, adus la Constanta, de unde transportul a fost preluat de importator; societatea slovaca Slovimpex SRL din Bratislava, care ar fi trebrnt sa-l predea la Munchen. Din nenorocire pentru traficanti, cargoul a sosit la Constanta pe 3 septembrie, dupa ce autoritatile portuare descoperisera cele 4,4 tone de ceai, amintite mai sus, ceea ce a antrenat si o perchezitie pe cargoul in cauza. Ofiterii din port, care au tinut sa-si pastreze anonimatul, i-au marturisit corespondentului OGD ca: „Oricum cantitati mult mai importante si mai bine protejate au tranzitat prin portul Constanta”. Protejate de cine? Nu este greu de banuit. si nici unde se scurgeau cornisioanele stoarse de la traficantii ugandezi, pentru ca acestia sa-si vada linistiti de treabs fara accidente, cum au fost capturile din 26 august si 3 septembrie ’93.

Potrivit DIG nr.27 (ianuarie ’94), filiera cocainei este la fel de complexa in Romania ca si cea a hasisului. Una dintre aceste filiere era condusa de Alexandru Docmanov, care disimula pana la 100 kg de pudra in statui de metal, ce voiajau apoi dintr-un post de vama in altul. Doi dintre complicii lui Docmanov au receptionat 109 kg de cocaina intre 1991 si 1993, marfa pe care au plasat-o in Italia. Cei doi complici, doi columbieni, inarmati cu pasapoarte venezuelene, tranzactionau cocaina cu un anume Omar din Timisoara. Interesant este ca, atunci cand columbienii au picat, Omar a sters putina, dupa ce primise in prealabil un telefon de avertisment din Bucuresti, de la un politist roman care lucra pentru retea.

La randul sau, DIG nr.30, din aprilie 1994, semnala urmatoarele: „Cantitati foarte mari de droguri sosesc in Romania: hasis pe cale maritima via Africa; cocaina din America de Sud pe cale aeriana sau maritima, heroina pe rutele din Balcani”. Pe langa retelele internationale care, cu intinse complicitati in administratie, transformasera Romania intr-un adevarat turn Babel al drogurilor dupa 1990, apar nasii Romani, narcotraficantii autohtoni. DIG nr.30 ii identifica pe unul dintre acestia: „Un traficant roman, caruia i se spune “Printul, a controlat, intre 1990 si 1993, o retea de trafic cu hasis catre Germania, din Timisoara si Arad, via Polonia.” in realitate „Printul” nu era altul decat romano-sirianul Zaher Iskandarani, supranurnit „Printul” sau „Regele Banatului”, Un protejat (pana in 1995) al regimului Iliescu. Reteaua „Printului” era una internationala. „Organizatia este compusa mai ales din polonezi si tigani Romani, insarcinati sa treaca in mod clandestin, frontiera care separa Polonia de Germania si sa comercializeze (drogul n.n.), dupa ce acesta a fost tranzitat prin Ucraina”. Lucrurile au mers bine pan a in 1993, cand apare concurenta: mafia rusa Condusa de un anume „Vadim”. DIG nr.30 precizeaza:
„La sfarsitul anului 1993, aceasta organizatie (a „Printului” n.n.) a fost preluata in parte de mafia rusa din Basarabia si Moldova, dirijata de un anume “Vadim”. “Printul” a contra-atacat si, ajutat de vamesii romani, i-a taiat aprovizionarea cu droguri lui “Vadim””. Asadar, cand se punea problema unor rivalitati pe piata traficantilor de droguri intre un mafiot roman si un mafiot rus, vamesii romam ii taiau aprovizionarea rusului, ajutandu-l patriotic pe mafiotul roman. DIG nr.30 mai dezvaluia: „Traficantul roman (“Printul” n.n.) a trebuit, totodata sa-si schimbe rutele de trafic si sa le utilizeze acum pe cele care traversau Slovacia si Republica Ceha”. Pe filiera „Printului” se afla si un om de afaceri de la Chisinau, care poseda o societate comerciala in asociatie cu un cetatean turc. Basarabeanul calatorea la volanul unui automobil de lux, in care dosea pan a la 10 kg de hasis, la fiecare calatorie. Corespondentul ODG a observat cum un autovehicul al politiei cehe se prezenta de fiecare data, intr-o anume zi, la locul stabilit – langa orasul Prestice – pe ruta catre Germania, pentru a incasa cei 500 de dolari ca sa lase marfa sa treaca. In ciuda razboiului, „Printul” utiliza, in aceesi masura, si rutele iugoslave.

DIG nr.27, din decembrie 1993, aducea grave acuzatii unor reprezentanti ai autoritatilor romane. Despre un general-locotenent de politic se spunea ca ar „figura in fisierele politiei italiene si germane, ca patron al traficului de automobile furate”. Acest personaj ar fi lucrat din 1990 intr-o stransa legstura cu generalul Filipov, seful politici bulgare, care actiona sub acoperirea unci societati comerciale de la Sofia, patronate chiar de fiul sau. Acelasi numar din DIG mai acuza pe un alt general roman de politic, si pe adjunctul sau, ca ar fi fost implicati in traficul de heroina care provenea din Afganistan, via Ucraina. Banii murdari ar fi fost apoi spalati la hotelurile Astoria si Continental din Timisoara. Se mai vorbea si de asocierca unor politisti Romani de rang inalt cu nasi ai „N’draghetta” calabreze, asa cum erau fratii Lombardi, care opcrau la Satu Mare. Walter Esposito, responsabilul transporturilor de droguri pe ruta Romania-Ungaria-Austria-Italia s-ar fi aflat -sustine DIG nr.26 – sub o inalta protectie romaneasca. O concluzie importanta a publicatici era – in 1993 – aceea ca traficul de droguri din Est utiliza vechile retele ale traficului de arme dintre fostele state comuniste, membre ale Tratatului de la Varsovia, si tairile arabe. Inaltii functionari de pe vremea lui Ceausescu, preciza publicatia, continuau sa ocupe posturi importante sub regimul Iliescu. In plus, am adauga, Kamel El Kader aparea in fotografii umar la umar cu Presedintele Iliescu, asa cum se intamplase la Forumul „Crans Mon¬tana” de la Bucuresti (1994), sponsorizat – intre altii – de „Printul Banatulul”, Zaher Iskandarani.

ROMANIA LUI ILIESCU: CEL MAI MARE DEPOZIT DE DROGURI DIN EUROPA DE EST

Raportul OGD pe 1997, la capitolul Romania, analizand situati drogurilor in perioada 1995-1996 – Ultimii doi ani ai regimului Iliescu – face Un rechizitoriu amplu si documentat, demonstrand ca Romania, mai ales in penoada ’92-’96, Se transformat dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de fabricatie si consum, mai ales a heroinei. Sunt indicate trei cauze principale ale acestei situatii catastrofale: haosul legislativ, coruptia pana la cele mai inalte niveluri si tolerarea in Romania a unor organizatii teroriste si mafiote, cunoscute prin implicarea lor in traficul de droguri, de care se facea vinovat regimul Iliescu in penoada 1992-1996, cu o accentuare in ’95-’96.

O prima tendinta pentru perioada ’95-’96 – constatata de raportul OGD din 1997- este aceca ca traficantii de droguri nu se mai limiteaza doar la tranzitarea Romaniei si trecerea drogurilor in Ungaria. Constituirea unor stocuri importante de droguri permite o redistribuire, constata raportul OGD, in directia spatiului Schengen, via Polonia si Republica Ceha. In cursul a numai patru ani (’92-’96), cantitatile de droguri stocate in Romania – avand una din principalele surse mai noi Caucazul, cu tranzitarea porturilor rusesti si ucrainiene – au crescut considerabil. Circa 6 tone de droguri au fost confiscate in 1996, in principal derivate ale canabisului, dar si ISO de kg de cocaina si 62 kg heroina, confiscate la granita de vamesii unguri. Care trecusera, bine mersi, prin vama romaneasca. Potrivit raportului OGD din 1997, hasisul din Romania provenea din Cornul de aur al Africii de Est, marihuana din Nigeria, cocaina din Columbia, Venezuela si Brazilia. Iata de ce raportul OGD/97 considera ca Romania anilor ’92-’96 s-a transformat intr-o veritabila placa turnanta a traflcului international de droguri tari. Descoperirea a doua fabrici de heroina, abia in 1996, au confirmat supozitiile politistilor europeni, aflati in post la Bucuresti, privind noul rol jucat de Romania lui Iliescu in traficul cu acest drog. „Toate aceste activitati legate de trafic au provocat cresterea ofertei pe piata interna si dezvoltarea toxicomaniei”, sustme raportul OGD/97. In continuare, raportul din 1997 preciza:
„Romania nu mai joaca, asadar, doar rolul unei tari de tranzit terestru, aerian si maritim al drogurilor provenind din Asia de sud-est, Turcia, America Latina si Africa”. Ce rol a avut insa regimul Iliescu in transformarea Romaniei dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de productie si consum, mai ales a heroinci? Iata ce afirma raportul OGD pe 1997: „Noul rol al tarii in traficul de droguri, al heroinei mai ales, a fost agravat de mai multi factori… Narco-activitatile au exploatat, dupa caderea lui Ceausescu, dezordinea, a legislatie inadecvata, criza economica si coruptia pe scara larga. In sfarsit prezenta in Romania a unei minoritdti turce, ca si a emigraqilor kurzi, iranieni, albanezi, chinezi etc., a favorizat traficul. Aceasta fara (Romania, n.n.) este, in particular, a importanta baza a partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizatie kurda aflata in rdzboi cu statul turc”. Asadar, pe langs coruptie, legislate inadecvata, dezordine, regimul Iliescu a favorizat traficul de droguri dure si prin continuarea cardasiei cu o serie de organzati teroriste (gen PKK), binecunoscute pentru implicarea lor in traficul de droguri. Sa observam ca, la acest capitol, regimul Iliescu nu a facut altceva decat sa continue binecunoscuta cardasie a regimului Ceausescu cu terorismul. Raportul OGD pe 1997 considera, totodata, ca „este prea devreme sa stim daca tentativa de moralizare a vietii publice, intreprinsa de noul guvern, ales in noiembrie 1996, va avea efecte durabile”.
Raportul OGD citeaza si rapoarte ale SRI, dupa care 60% din drogurile care intrau in Romania, intre anii ’95-’96, proveneau de pe filiera turca. Cea mai importanta captura de heroina (42kg) s-a efectuat la 12 decembrie 1996, intr-un autobuz turc apartinand companiei turce „Toros”. Drogul se afla ambalat in pachetele mici, de 500 de grame. Unul dintre cetatenii turci, arestat cu prilejul capturii, era chiar fratele proprietarului companiei. De regula, dupa ce introduc drogurile in Romania, turcii utilizeaza cetateni de alte nationalitati, pe post de carausi (camile, in argou). Dintre 95 de traficanti arestati in Bucuresti in 1996, 41 s-au dovedit a fi iranieni, 20 Romani si 14 turci. „Heroina provenita din Afganistan si din tarile Asiei centrale”, constata raportul OGD din 1997, „patrunde in Romania via Moldova si Ucraina. Pana in 1995, acest drog era expediat rapid, via Ungaria si Slovacia, catre statele Europei Occidentale: in principal, catre Austria, Italia, Germania si Tarile de jos (Belgia si Olanda)”.

COLABORAREA REGIMULUI ILIESCU CU RETELELE PKK

O parte din traficul de droguri desfasurat in Romania – constata raportul 0GD/97 – se afla in mainile kurzilor, dintre care cei mai multi apartin organizatiei teroriste PKK. Potrivit raportului OGD/97, PKK se ascunde in spatele unci orgarnzaatii de masa, denumita generic „Frontul de Eliberare al Kurzilor” (in original ERNK), care grupeaza diverse organizatii de femei, tineret, studenti sau oameni de afaceri kurzi din Romania. Oamenii de afaceri kurzi, de pilda, s-au grupat in „Asociatia Oamenilor de Afaceri din Orient”. Despre aceasta asociatie, raportul OGD din 1997 sustine Ca servea drept „excelenta legatura pentru activitatile PKK”. Toate organizatiile kurde din Romania se aflau in 1996 sub controlul strict al PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), iar seful PKK era, in acelasi timp, si selul frontului ERNK. Responsabilul direct pentru colectarea fondurilor era una si aceeasi persoana cu delegatul pentru probleme de propaganda al PKK, si, in acelasi timp, director al ziarului kurzilor din Romania, „Vocea Mesopotamiei”. Ziar care se distribuia nestingherit, gratis, la gurile de metrou din Bucuresti. Raportul OGD specifica faptul ca acesta era un om de afaceri prosper, care urmase cursuri de literatura engleza la Oxford. Circa 90% dintre kurzii din Romania faceau parte din organizatii care apartineau ERNK si cotizau, in acest cadru, la PKK. Detaliu important: 75% dintre acesti mici investitori orientali din Romania sunt de nationalitate turca, dar in realitate, kurzi, iar ERNK le punea la dispozitie capitalul initial pentru a demara micile afaceri remarca raportul OGD/97. Potrivit statisticilor politici romane – citate de raportul OGD/97 – circa 65% din totalul capturilor facute la vama sunt de la asemenea companii de transport. Purtatorii de cuvant ai PKK si ERNK nu numai ca au negat ca organizatiile lor ar fi implicate in traficul de droguri, dar au specificat ct, de fapt, acestea colaborau cu Politia romana serviciile anti-drog din Romania au facut, dupa ’90, patru capturi pe baza informatiilor oferite de organizatiile kurde. Totusi, nici un kurd nu a fost vreodata implicat. Conform OGD., colaborarea PKK si ERNK cu politia, sub regimul Iliescu, nu era altceva decat un mod abil al kurzilor de a-si inlatura concurenta de pe piata drogurilor, cu mana politiei romane. Pozitia politiei romane, care a apreciat in mod manifest acest gen de colaborare, ramanane oricum ambigua, se specifica in raportul 00D197. Nicolae Ulieru purtatorul de cuvant (din acel moment) al SRI, a declarat ca Serviciul Roman de Informatii detinea date sigure privind implicarea kurzilor in traficul de droguri si arme, dar nu le putea face publice. Este de remarcat ca, desi SRI stia perfect ce fac organizatiile PKK si ERNK in Romania, regimul Iliescu a ignorat informatiile si a preferat sa continue colaborarea clandestina cu kurzii. Este usor de presupus de ce: fonduri clandestine pentru partidul de guvernamant si clientela sa politica”. Sa mai remarcam si alt aspect: este pentru prima data cand o organizatie internationala ca OGD dezvaluie, intr-un raport anual difuzat la scara mondiala – asa cum este raportul OGD/97 – colaborarea secreta a regimului Iliescu cu PKK, in afaceri care vizeaza domeniul crimei organizate internationale. Iata un subiect inedit, asupra caruia raportul OGD/97 ofera primele indicii importante si de la care poate demara o ancheta de amploare: regimul Iliescu si crima organizata transnationala, ’90 – ’96”.

AFACEREA „CALU”

Conform OGD/97, kurzii erau implicati atat in traficul clandestin care tranzita din Turcia catre Romania, via Bulgaria, cat si in cel care tranzita Ucraina spre Moldova, venind din spatiul rus. Potrivit politiei romane, citata in raportul OGD/97, „drogul care ne vine din tarile fostei Uniuni Sovietice se afla sub controlul maflilor ruse, caucaziene si ucrainiene”. PKK avea legauri cu toate aceste mafli. Legaturile kurzilor cu mafia rusa au fost facilitate de faptul ca organizatiile acestora sunt legale. In Rusia, ba au si reprezentanti oficiali. Un simbol viu al colaborarii regimului Iliescu cu kurzii si mafia rusa il constituie afacerea Calu. In septembrie 1995, politia turca” a arestat la Edime un roman, al carui pseudonim era Calu, impreuna cu sase kurzi („turci”), care transportau 2 kg de heroina, cinci pistoale si o mitraliera. Calu a declarat la interogatoriul luat de polita turca” din Edime, ca el era la al optulea transport de heroina catre Romania, si de exploziv, din Romania in afara. Calu a recunoscut ca lucra pentru PKK. Conform raportului OGD/97, surse apropiate serviciiior secrete romane au dezvaluit ca agentul Calu era unul dintre oamenii lor si ca acesta lucra, in acelasi timp, si pentru mafia din Transnistria. Un ofiter al Armatei a 14-a ruse a declarat unui corespondent OGD, in 1995, ca trupele ruse „au favorizat comertul cu droguri provenind din Extremul Orient”. Potrivit ofiterului, traficul de droguri din zona era condus de un evreu rus, care avea si ceetenie elvetiiana, individ din anturajul presedintelui Snegur. Mafiotul facea obiectul unui mandat de arestare in Rusia, pentru trafic de diamante industriale si arme. Este vorba de celebrul gangster Boris Birnstein, care detinea in Moldova de peste Prut cvasimonopolul exporturilor de materii prime (intre care, cel al lemnului), monopolul asupra bancilor, al.societatilor de asigurare, prin intermediul marelui sau concern „Seabeco” si cel care controla si imprimarea banilor in Moldova. Alaturi de monopolul fabricarii de pasapoarte, „Seabeco” mai controla turismul si devenise, intre timp, proprietarul luxosului hotel MOLDOVA din Chisinau, inclusiv al cazinoului din hotel, ambele proprietatea KGB pana in 1991. Concernul „Seabeco” mai dispunea in Moldova, in 1996, de 12 ferme de crescatorii, care produceau 3.500 de tone de curcan pentru piata occidentala, pe langa monopolul traficului de droguri si masini furate din Germania si Austria. Una dintre aceste masini i-a fost facuta cadou de Birnstein ministrului de Justitie al Moldovei, cu care acesta a fost prins la Viena in 1992. Automobilul fusese furat, de fapt, de mafia ucraineana din orasul Heilbron (Germania). Ministrul nu era decat un curier al lui Birnstein, intre ale carui afaceri intra si traficul de carne vie, cu moldovence, pentru bordelurile din Germania. In realitate, Birnstein si Seabeco se ocupau cu spalarea banilor mafiei ruse, bani care ajungeau apoi, curati, in bancile din Elvetia. Cine era, de fapt, Birnstein? Conform FBI si Interpol, Birnstein emigrase din URSS in Israel in anii ’80, re-emigrase cu un pasaport canadian, pentru ca in 1991 – utilizand vechiul sau pasaport sovietic – sa revina in Republica Moldova, unde si-a procurat un pasaport moldovenesc. L-a ademenit pe Mircea Snegur cu o mare cantitate de motorina, pe care apoi a vindut-o tot el, dar in numele lui Snegur, la un pret mult mai avantajos, in Suedia si Finlanda, impartind ulterior castigul cu Snegur. Imediat, Birnstein a obtinut primele monopoluri in Moldova: fabricarea permiselor de conducere auto, precum si cel al importului si exportului de motorina si benzina. La alegerile din 1996, Birnstein a finantat campania electorala a lui Snegur, fortandu-l insa pe acesta sa nu intervina in favoarea eliberarii grupului Ilascu, pe care mafiotul il considera nationalist. (La fel a procedat si ex-ambasadorul american Alfred Moses, care l-a sfatuit in campania din 1996 pe Iliescu sa nu intervina in favoarea lui Ilascu, din acelasi motiv). Semnificativ, in 1992, Birnstein a fost mediatorul crizei care a dus la separarea Transnistriei, regiune unde se afla unul dintre cele mai importante arsenale de rachete balistice din regiune, conform serviciilor americane. Birnstein a reusit apoi sa-l debarce pe gen. Lebed, dupa ce a pus mana pe o caseta in care Lebed il caracteriza pe Eltin drept „porc betiv” si a transmis-o la Kremlin. Staruim asupra lui Boris Birnstein deoarece omul sau de incredere in Romania – in anii regimului Iliescu – a fost binecunoscutul Vitali Ustroi (Usturoi), implicat in mai multe afaceri de trafic cu materiale strategice. Amintim aici doar afacerea cu mercur rosu, din parcarea de la Vila-Lac Snagov, in care au fost amestecate si unele cadre ale Armatei.

REGIMUL ILIESCU SI MAFIA „SACRA CORONA UNITA”

Tot in raportul OGD/97 se mentioneaza traficul de droguri in care era impiicata mafia italiana „Sacra Corona Unita”. Aceasta organizatie a controlat traficul de droguri intre Italia si Romania, in principal a heroinei, aduse din Turcia. Precum si a cocainei, provenita din Brazilia. „Sacra Corona Unita” s-a bucurat, conform OGD / 97, de complicitatea unor inalti functionari de stat si din politia regimului Iliescu. Raportul OGD/97 noteaza: „Parchelul a recunoscut pentru prima oara in Romania, ca atat crima organizata, cat si traficul de droguri au beneficiat de sustinere politica si ca “banii murdari” au fost utilizati de “anumite partide” pentru finantarea campaniilor electorale”. In incheiere, raportul OGD/97 pune, negru pe alb, problema necesitatii deconspirarii „legaturilor vechiului guvern al presedintelui Iliescu cu crima organizata”.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

9 Responses to “Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est”

  1. Mafiotii arabi protejati de regimul Ion Iliescu | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 5th, 2016 at 18:34

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  2. Regimul Iliescu a sponsorizat terorismul | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 5th, 2016 at 19:13

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  3. O gaşcă ce a distrus România: gaşca Ion Iliescu (I) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 5th, 2016 at 19:33

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  4. Regimul Iliescu, sponsorul lui Saddam | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 6th, 2016 at 13:32

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  5. Regimul Iliescu si contrabanda cu petrol rusesc | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 6th, 2016 at 14:15

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  6. Unii violează în Italia, deoarece autorităţile din România sunt castrate la ele acasă | A șaptea dimensiune says:

    iunie 2nd, 2016 at 18:31

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  7. Justiţia de cacao din România ucide oameni nevinovaţi | A șaptea dimensiune says:

    iunie 2nd, 2016 at 18:45

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  8. De ce (încă) ne monitorizează UE pe domeniul Justiţiei (III) | A șaptea dimensiune says:

    iunie 2nd, 2016 at 18:57

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

  9. Un pas spre adevăr şi normalitate | A șaptea dimensiune says:

    iunie 2nd, 2016 at 19:12

    […] Romania lui Ion Iliescu: cel mai mare depozit de droguri din Europa de Est […]

Adauga un comentariu

*

RCA-Ieftin

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker