Poeme celebre

vineri, decembrie 19, 2008 16:40
Posted in category Literatura

Dacă

Dacă poţi să fii calm atunci când toţi în jurul tău îşi pierd capul, acuzându-te pe tine de acest lucru …
Dacă poţi să ai încredere în tine când toţi se îndoiesc de puterile tale şi de asemenea să fii cu indulgenţă faţă de neîncrederea lor …
Dacă poţi să aştepţi, dar să nu fii ostenit aşteptând, sau minţit fiind de cei din jur să nu te amesteci în minciună, sau urât fiind de ei, să nu dai drumul urii tale şi totuşi să nu te arăţi prea bun …
Dacă poţi să visezi, dar să nu-ţi faci din visuri stăpân …
Dacă poţi să gândeşti, dar să nu-ţi faci din gânduri o ţintă …
Dacă poţi întâlni triumful şi dezastrul şi să-i tratezi la fel pe aceşti amăgitori …
Dacă poţi să auzi adevărul rostit de tine, sucit de mişei, pentru a face din el o cursă pentru proşti, sau dacă vezi lucrurile, cărora ţi-ai închinat viaţa, prăbuşite, şi să te apleci să le clădeşti din nou cu unelte uzate …
Dacă poţi să faci o singură grămadă din toate câştigurile tale şi s-o rişti la o singură tură de ruletă şi să pierzi, şi niciodată să nu sufli o vorbă despre pierderea ta …
Dacă poţi sili inima, nervii şi tendoanele să te servească mult după ce s-au consumat, şi aşa să continui când nu este în tine nimica afară de voinţa care-ţi spune : CONTINUĂ …
Dacă poţi vorbi mulţimilor şi să-ţi păstrezi demnitatea, ori să păşeşti alături de regi, dar să nu-ţi pierzi simpatia faţă de cei mici …
Dacă nici duşmanul şi nici prietenii iubitori nu te pot răni …
Dacă pe toţi îi preţuieşti, dar pe nici unul prea mult …
Dacă poţi să umpli neînduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse …
Al tău este pământul şi tot ceea ce e în el, va fi şi încă ce-i mai mult : VEI FI OM, FIUL MEU!

Rudyard Kipling (premiul Nobel pentru literatură – 1907)

Învaţă

Învaţă de la toate să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi sa veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum neclintit s-apui,
Învaţă de la piatră cum trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să-i vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci,
Să-nvaţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci. (Rudyard Kipling)

Stinge-mi lumina ochilor

Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea,
acoperă-mi urechile, te-aud uşor,
fără picioare către tine pot umbla,
şi fără gură pot să te implor.
Frânge-mi în două braţele, la fel
te va cuprinde inima-mi, în loc,
opreşte-mi inima şi creierul va bate,
iar de-mi vei azvârli în creier foc,
pe sânge te voi duce mai departe. (Rainer Maria Rilke)

Anti-daca

De poţi să faci pe prostu’ când altul te repede
Făcând-o pe deşteptu’, şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi,

De nu amâni o clipă un rău să împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt sau înţelept,

De te târăşti cu viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul
Şi-i vinzi fără sfială pe amândoi la fel,

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite
Drept adevăr să-nşele mulţimea oarbă şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu, dându-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat cu datorie,
Dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gândul, şi inima, şi nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi,
Şi, sub nehotărâre plecându-te ca servii,
Când toţi strigă „‘nainte!”, doar tu să strigi „‘napoi!”,

Dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde un rău
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,

Al tău va fi Pământul cu tot prisosul său.
Vei fi între domni Întîiul, dar niciodata OM! (Kostas Varnalis)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Poeme celebre”

  1. 15 ianuarie – Ziua naţională a limbii române | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2016 at 15:03

    […] Poeme celebre […]

  2. Despre desfătările occidentale | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2016 at 16:16

    […] Poeme celebre […]

  3. Poezii proprii | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2016 at 18:56

    […] Poeme celebre […]

Adauga un comentariu

*

cel.ro%20

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker Servicii SEO