Cand Bizantul e la greu, bulgarii-s la apogeu

joi, martie 8, 2018 20:21
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorÎn 1195, Isaac Anghelos era pe punctul de a porni o nouă expediţie împotriva Asăneştilor, dar, în ajunul plecării, el decedează mortal şi, în consecinţă, e detronat. Luptele însă continuă. Alexie al III-lea Anghelos, succesorul lui Isaac, ridică mănuşa. Potrivit proverbului bizantin “cine ridică mănuşa de sabie va pieri”, Alexie o ia pe coajă în Macedonia, lângă localitatea Seres, de unde abia scapă cu ajutorul calului său Berilă.

Asan, în schimb, nu mai scapă, şi moare asasinat de boierul Ivanco. Ivanco ăsta se pusese rău cu fratele lui Petru deoarece îi hărţuise sexual o cumnată fără ştirea soţului. După crimă, violatorul pune stăpânire pe Tîrnovo, vorba cronicarului Choniates, “cea mai tare şi mai de frunte din cetăţile din Haemus”. Petru năvăleşte imediat cu trupa de bulgari fideli şi începe asediul. Hotărât la început să-i ia gâtul, el sfârşeşte prin a-i lua urma, căci Ivanco o taie spre Constantinopole, unde se învârte de-o slujbă de trădător, excelent remunerată în piaţa epocii.

În 1197 însă, Petru însuşi face un accident cerebral şi un atac de cord simultan. El moare la spital cu toate eforturile medicilor de a-i extrage din craniu cele două securi şi din inimă stolul de pumnale. Conducerea idealului vlaho-bulgar e luată de Ioniţă, mezinul talentat al familiei, poreclit de greci Kaloianes. Ioniţă schimbă total viziunea militară asupra conflictului, în sensul că substituie înfrângerile cu victorii şi bătăliile cu tratativele. Aceste două principii îl ajută pe ultimul român care a domnit peste bulgari să-şi mărească graniţele statului într-un hal fără precedent şi să-şi lase adversarii laţi ca nimeni altul înaintea lui. Atât bizantinii, care l-au privit iniţial chiorâş sau prin cătarea arbaletei, cât şi Papa, care recomanda cruciaţilor muntele Haemus ca popas de jaf, au ajuns să-l recunoască pe Ioniţă rege, iar pe arhiepiscopul Bulgariei şi Vlahiei – primat. A fost momentul de apogeu istoric al vecinilor noştri grădinari. (“Academia Caţavencu”, nr. 418/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu