A șaptea dimensiune

M-am întrebat de multe ori de ce ne urăsc unii, precum germanii, atât de mult ca naţie. Răspunsul este uşor de găsit dacă privim în jur. Mulţi români, ca să nu spun majoritatea, şi-au imaginat că vor trăi ca-n Occident muncind şi având în continuare păcatele comunismului. Rezultatul faptului că “fiecare avea serviciu” în dictatura comunistă se vede astăzi în randamentul muncii, mai ales în sectorul public. Dacă eşti responsabil cu o anumită problemă, aceasta este ultima ta preocupare, doar ai familie mare şi remuneraţie mică, iar statul oricum te plăteşte. Îmi şi imaginez mirarea neamţului la apucăturile românaşilor verzi născuţi în comunism sau educaţi de cei cu comunismul în suflet.

Mai grav, poate, decât eficienţa muncii din România este perpetuarea a ceea ce a fost comunismul în esenţa sa: un sistem eminamente corupt, în care P.C.R. însemna pentru 99% dintre români Pile-Cunoştinţe-Relaţii (au fost probabil şi câţiva visători care chiar credeau în utopia comunistă). După douăzeci de ani, această corupţie care a infestat neamul românesc jumătate de secol nu dă semne de oboseală. Dimpotrivă. Nu mai departe decât în comuna “europeană” Havîrna, directorul şcolii este schimbat pe criteriul PeCeRist. Şi aici nu-i vorba de persoane, ci de principii. Funcţia bate în continuare gradul, în această cloacă numită Havîrna (sau Havârna). Ce să te mai chinui să obţii un grad didactic, pentru a-ţi fi recunoscută valoarea, atunci când mult mai simplu este să participi la chiolhanuri cu parveniţii politici ai momentului, cei care până la urmă vor decide că tu eşti Alesul, chiar dacă fraierii mai cred în legalitatea din România.

Democraţia bananieră instaurată de Ilici Iliescu – şi pe care nimeni n-a reuşit s-o corecteze – face din România oaia neagră a UE. Şi atâta vreme cât oamenii cinstiţi şi corecţi se vor lăsa încălecaţi de jigodii pe care-i doare undeva de mijloacele de parvenire socială şi/sau financiară, şansele acestui popor de fi respectat de ţările cu adevărat civilizate ale lumii sunt minime. Ceea ce nu a înţeles niciodată parvenitul dornic de mărire este că indiferent de scop trebuie să ţii cont de mijloace. Mai devreme sau mai târziu, vine şi nota de plată pentru tot ce ai făcut în neconcordanţă cu cerinţele morale. Pâna şi Iuda s-a bucurat de acei arginţi o perioadă, aşa că …

Citeste si articolele:

• La Havîrna (sau Havârna), gunoaiele umane sunt preţuite de gloată
• În comuna “europeană” Havîrna, religia este opiumul “boborului”
• Prin Havîrna (sau Havârna), lipsa de civilizaţie este totală
• La Havîrna, praful ucide mai ceva decât combinaţiile politice
• Havârna online există, dar lipseşte cu desăvârşire