A șaptea dimensiune

Surprinzător, dar Planet of the Apes – Planeta maimuţelor (2001) e un film despre maimuţe. Deşi tot filmul aştepţi cheia parabolei, o aştepţi degeaba. Pelicula se încheie banal şi monoton ca o poveste oarecare cu gorile şi urangutani, incapabilă măcar să se califice pentru Discovery. Spre deosebire de suratele lor reale care se mişcă natural […]

Este de domeniul evidenţei faptul că gusturile nu se discută. Totuşi, nu ai un IQ mediu măcar dacă te uiţi la filme indiene, de exemplu, filme în care nu se întâmplă mai nimic, în afară de o ţigăneală continuă. Şi dacă tot veni vorba, am remarcat într-o vreme că Naţional TV, postul fraţilor Micula, nişte […]

Bun film! Oh Brother, Where Art Thou – Marea Hoinăreală (2000; regia: Joel Coen; cu: George Clooney, Tim Blake Nelson, John Goodman, John Tarturro etc.) este genul de film pe care mi-am propus să îl văd de încă şase ori. De două ori ca să mă satur de muzică, de trei ori ca să înţeleg […]

Numai ideea că am să-l cunosc pe marchiz m-a făcut să mă port mult mai drăgăstos cu prietena mea în noaptea dinaintea spectacolului. Aşa că a doua zi eram amândoi cu buzele pline de sânge, mestecând care un fragment de ureche, care unghii smulse, instalaţi ca doi elevi silitori în faţa marelui ecran. Ei bine, […]

La fiecare 1.000 de filme americane obişnuite, bune şi rele, se iveşte, statistic vorbind, câte o parodie, tot americană, care şterge praful de pe toate clişeele acestor filme, le umple de poantă şi ţi le dă înapoi, de data asta mult mai digerabile. Parodia despre care amintim se numeşte Scary Movie – Comedie de groază […]

Dacă te-ai săturat de filmele grele, de Cinematecă, şi vrei să vezi o comedie agreabilă, ei, în acest caz filmul Mickey Blue Eyes – Mickey, ochi albaştri (1999), cu Hugh Grant, este soluţia mănuşă. În afară de frumuşica din rolul feminin principal, aici poţi vedea floarea cea vestită a actorimii care a jucat în roluri […]

Nu ştiu de ce, dar am impresia că tembeliziunile din Românica, mai ales cele din trustul PRO, aleg cele mai idioate filme pentru a le prezenta seară de seară. În afara faptului că repetă aceste filme de ‘jde mii de ori pe an, cei care se ocupă de alegerea filmelor şi-au dat seama, probabil, că […]

Echivalentul filmelor de o idioţenie rară cu Steven Seagal, omniprezente la tembeliziunile din Românica zilelor noastre, mai ales în cele ale trustului PRO, din urmă cu nişte zeci de ani, erau filmele cu Piedone. Aş fi nedrept faţă de filmele cu Piedone, care aveau şi ceva umor, dacă aş pune chiar semnul egal între filmele […]