A șaptea dimensiune

Aşadar, după seminarul militar de la Tapae, între armatele strămoşilor noştri s-a instaurat pacea. Odată cu ea au venit toate celelalte, adică civilizaţia, bunăstarea şi, evident, plictiseala. Căci alianţa cu Roma impunea dacilor un ritm ceva mai relaxat, mai sedentar, mai agroalimentar şi mai puţin năvălitor. Plăcerea atacurilor de noapte asupra cetăţilor romane era astfel […]

Pacea obţinută de Decebal după Tapae seamănă foarte mult cu acordurile FMI obţinute de urmaşii lui români de azi. Plină de promisiuni dintr-o parte şi – din cealaltă – animată de dorinţa de integrare a Occidentului, pacea din 88 lansează un model exemplar pentru raportul nostru cu lumea civilizată în următorii 2000 de ani. Pe […]

În anul 88 e.n., Domiţian a lăsat-o mai moale cu chefurile şi s-a concentrat asupra problemelor de ură personală. În capul listei figura, bineînţeles, Decebal, cel care, cu performanţele lui militare, îi tulburase Cezarului cei doi ani dedicaţi beţiei. În fruntea armatei de pedepsire, împăratul mahmur l-a numit pe Tettius Julianus, un general net superior […]

Odată cu plecarea lui Cornelius Fuscus din Munţii Carpaţi direct spre Câmpiile Elizee, lui Decebal i se deschideau perspectivele unui adevărat lider balcanic. Dacă ambiţiosul per Scorillo ar fi trecut repede la atac, mica înfrângere romană din defileul Oltului ar fi luat proporţiile unei catastrofe. Dar selecţionerul unic al naţionalei dace a preferat temporizarea, frecând […]

În urma discuţiei în contradictoriu cu cetele dace, generalul Oppius Sabinus demonstrase că nu era mare lucru de capul său – cap care făcea acum o figură solitară pe mobilierul ascetic din livingul lui Decebal. La auzul raportului militar despre dezastru, împăratul Domoţian a încălecat imediat pe-o şa şi a ordonat legiunilor aşa: “Romani, vă […]

Când trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că […]

Unul dintre păcatele inevitabile ale democraţiei este acela că orice incult, orice prostănac şi orice imbecil are dreptul la opinie. Mai are şi dreptul de a vota, dar asta-i altă poveste. Am remarcat pe Facebook multe postări în care tot felul de personaje sunt acuzate că fac parte din francmasonerie şi, vezi Doamne, acesta ar […]