A șaptea dimensiune

Aşadar, cum aminteam în episodul trecut, macedonenii n-au răbdat prea mult privaţiunile pământului pârjolit, deoarece geţii i-au snopit în mare viteză. Soarta prizonierilor a făcut obiectul unor dispute aprinse, în timpul cărora învingătorii şi-au aprins unii altora colibele, în ideea de a-şi impune, antic, punctul de vedere. Cuvântul regelui însă a avut greutate. Adică, deşi […]

În timp ce Agatocle, fiul regelui Lisimah, se pierdea în zare, geţii, pradă unor sentimente confuze, oscilând între regretul de a-l fi eliberat pe prinţişor şi bucuria de a mai slobozi câteva săgeţi în direcţia lui, geţii – zic – habar n-aveau ce-i aşteaptă. Şi, de fapt, ce-i aştepta? – ne întrebăm noi miraţi, necunoscând […]

Şi cum stătea el Lisimah pradă reveriei pe malul drept al bătrânului Danubiu, odată se dezmetici şi dădu două ordine scurte. Primul ordin, ajuns în capul regelui în ordinea importanţei lui, fu “Daţi-mi careva ceva de băut!”, iar al doilea fu, bineînţeles, “Cuceriţi Dacia!”. Luptele începură imediat şi se sfârşiră una câte una – cum […]

Nu ştiu alţii ce învaţă, dar eu când mă gândesc la cărţile copilăriei mele, la minciunile care mi se vârau în cap cu anasâna şi pe care, la rându-mi, ca să arăt că sunt bun român, le repetam mândru ca un papagal vopsit, la seminariile de algebră marxistă şi gramatică leninistă, ma apucă un râs […]

Într-o frumoasă dimineaţă de noiembrie, o minunată ploaie mocănească şiroia peste noroaiele Câmpiei Getice. Farmecul zilei era sporit de un frig năpraznic, de croncănitul unui stol de corbi oportunişti şi de lipsa oricăror perspective reale de confort. Era prin anul 300 înaintea erei noastre – de fapt, anul 300 pur şi simplu, deoarece nu se […]

Şi în episodul de faţă povestitorul este dezorientat. Încotro să îndrepte el atenţia cititorului? Prin ce epocă să poarte el firul povestirii? Abia ieşit din epoca năvălirilor, să meargă mai departe şi să coboare din munţi spre faptele voievozilor deja români sau să purceadă înapoi, pe podul lui Apollodor şi să cerceteze procentul de limbă […]

Ajuns cu povestitul istoriei românilor aici şi văzând zorii Evului Mediu mijind sfios, povestitorul tăcu. Tăcu şi începu să scrie un episod de tranziţie, între epoca marilor migraţii şi cea a micilor incursiuni de pradă. După cumani şi pecenegi au urmat aşadar tătarii şi turcii. Numai că aceşti noi năvălitori n-au constituit niciodată un aport […]