A șaptea dimensiune

Iată trei sentinţe remarcabile, care arată că nici pe departe regimul comunist nu e condamnat, ci e chiar considerat legitim. I-au fost dictate lui Alexandru Mihalcea, fost deţinut politic.

Prima, rostită în 1959, la arestare, de către anchetatorul de securitate Constantin Voicu: “Când trebuia să ne ajuţi, n-ai vrut să ne ajuţi. Acum trebuie să suporţi consecinţele”. Făcea referire la faptul că Mihalcea nu a vrut să colaboreze cu Securitatea. Consecinţele au fost patru ani de detenţie, în care a devenit expert în bătăi. La încasat, nu la dat. Adică a simţit pe pielea lui o panoplie întreagă de instrumente de tortură, aplicate în toate zonele corpului. Fanii sado-masochismului ar trebui să fie invidioşi. Alexandru Mihalcea a simţit nedescrisa plăcere a durerilor în tălpi, în ceafă, în testicule, în plămâni, în fiecare oscior şi în fiecare centimetru de piele, bătut cu ciocanul, cu parul, cu cravaşa, călcat în picioare, zdrobit cu pumnii. Plus celelalte beneficii: înfometarea, gerul, bolile de care a avut parte din belşug în lagărele de la Jilava, Gherla, Giurgeni, Stoieneşti, Salcia.

A doua sentinţă i-a fost dată în 1969, când Tribunalul Suprem l-a achitat, recunoscând că a fost condamnat fără motiv. În acelaşi an, Mihalcea le-a spus unor prieteni că se gândeşte să ceară daune pentru că a fost condamnat aiurea. A primit un telefon care i-a anulat acest avânt. “Vrei să ceri bani, bă? Ia gândeşte-te că pe lumea asta sunt şi şanţuri, sunt şi camioane …”

În 2007, deşi ştia că există în continuare şi şanţuri, şi camioane, a făcut cerere să primească despăgubiri pentru anii de detenţie cruntă la care a fost supus pe nedrept. Aici a primit a treia sentinţă, dată de Tribunalul Constanţa, anul acesta (2008-n.m.). În ea se zice că nu are dreptul la daune – atenţie – , conform Decretului 167 din 1958, care prevede că astfel de fapte se prescriu în trei ani. Deci ilegalitatea comuniştilor e valabilă, dar nu e consfinţită fix de o lege comunistă.

Ştiu că domnul Mihalcea e cu sănătatea şubrezită de pe urma anilor de puşcărie. De aceea, îl sfătuiesc să scoată la imprimantă discursul lui Băsescu de condamnare a comunismului şi să se panseze cu el la cicatrice, la oasele schilodite, peste rănile sufleteşti deschise şi acum. E tot ce-i oferă statul roman ca răsplată că a fost demn în confruntarea cu Securitatea.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.10/2008

P.S. Şi astfel Justiţia de cacao din România, care eliberează infractori fără prea multe justificări, nu acordă drepturile cuvenite unui erou al neamului românesc. Iar dacă lipseşte baza legală, e vina Parlamentului, dar ce poţi cere unor foşti bolşevici şi securişti, cu o pondere însemnată în vechea legislatură. Pe aceştia îi interesează traficul de influenţă, banii luaţi ilegal şi alte învârteli, nicidecum dreptatea din această tară.

Citeste si articolele:

• Fosta securitate comunistă lucrează pentru Ei
• Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (III)
• Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (II)
• Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (I)
• Conspiraţia contra CNSAS