Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (III)

vineri, iulie 27, 2018 12:25
Posted in category Mass-media

Salarii preotiÎn baza unei legi din 1992, Poliţia română s-a apucat acum o săptămână (era luna mai 2001 – n.m.) să confişte toate cruciuliţele din aur şi argint de la diferiţi bijutieri, întrucât cruciuliţele şi fabricarea lor sunt monopol al Bisericii.

De aici, noi extragem următoarele idei:

  • Crucea este proprietatea exclusivă a Bisericii.
  • Crucea este marcă înregistrată a Bisericii, încă de acum 2000 de ani – ea reprezintă sigla BOR, de la OSIM.
  • Orice folosire neautorizată a crucii, fără permisiunea BOR este infracţiune şi se pedepseşte conform legii.
  • Toate produsele auxiliare mărcii înregistrate “Crucea” sunt de asemenea proprietatea Bisericii: semnul crucii, crucea Sudului, intersecţiile în cruce etc. Ele pot fi utilizate de către clienţi numai în baza contractului de franciză, Biserica oferindu-se să predea şi know-how-ul folosirii lor.
  • Biserica va lansa noua băutură răcoritoare-tămăduitoare, pe baza de coca sfinţită, “Crucea-Cola”. În cadrul campaniei “Crucea Savurează!”, întorci capacul băuturii şi dacă aduni 3 Lazări înviaţi, poţi câştiga un pelerinaj gratuit, împreună cu prietena ta, , la Imola, la circuitul de Formula 1 de la Monza, sau 2000 de tricouri cu Preafericitul Teoctist! Tot în cadrul campaniei, BOR va lansa “Spirite”: “Trimite 3 Creaţii ale lui Dumnezeu şi câştigi cumpărături în valoare de 1.000 de dolari!”, sub sloganul “Mântuitorul se întoarce”.

Dă un leu de nu eşti ateu

Recent (era luna mai 2001 – n.m.), un parlamentar PRM (Partidul România Mare, grupare formată din foşti securişti, ofiţeri şi turnători, avându-l în frunte pe pupincuristul Elenei Ceauşescu, Corneliu Vadim Tudor – n.m.) a propus un proiect de lege în care se avansa ideea ca toţi credincioşii din România să plătească o taxă pentru cult. De la această taxă religioasă n-ar fi fost exceptaţi copiii, studenţii şi militarii în termen (pe atunci, în 2001, armata era obligatorie – n.m.), ci doar ateii declaraţi. Mai spunea proiectul respectiv că, plătind această taxă , credincioşii se vor bucura de servicii absolut gratuite de la clerici şi aşa mai departe.

Nouă, sincer vorbind, proiectul nu ni se pare prea îndrăzneţ. Din contră, credem că, dat fiind stadiul de reformă la care a ajuns ţărişoara noastră, legea asta ar mai putea fi îmbunătăţită pe ici – pe colo, şi anume în punctele esenţiale. Astfel, ar fi absolut indicat să se înfiinţeze o Casă a Asigurărilor Religioase, de care să depindă toţi credincioşii, indiferent de religie. Casa Asigurărilor Religioase va trebui să emită în cel mai scurt timp Carnetele de Religie şi să ţină evidenţa preoţilor de familie. Fiecare credincios va fi obligat, de altfel, să fie arondat unui preot de familie. Când va avea o problemă religioasă, credinciosul se va consulta mai întâi cu preotul de familie, care, dacă nu va putea rezolva el însuşi problema, îl va trimite pe credincios la un specialist: rabin, imam, marabu, şaman, guru etc. Astfel, indiferent de credinţa lor, românii vor primi asistenţă religioasă de calitate, la standardele Evului Mediu.

Acestea ar cam fi propunerile noastre pentru completarea legii propuse de către membrii PRM. Numai că ar fi extrem de nedrept să nu amintim şi amendamentul Văcăroiu, care spune verde-n faţă că doar preoţii de familie au dreptul, iar uneori şi obligaţia, de a emite reţete compensate de vin şi vodcă sfinţite. (“Academia Caţavencu”, nr. 495/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (III)”

  1. Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (IV) | A șaptea dimensiune says:

    februarie 3rd, 2019 at 16:55

    […] Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (III) […]

Adauga un comentariu