Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XIII)

vineri, ianuarie 4, 2019 19:07
Posted in category Mass-media

Spital versus bisericaNicolae Moldoveanu este profesor de muzică bisericească la Facultatea de Teologie din Bucureşti (era în 2002 – n.m.). Nu are operă, că s-au găsit câţiva care să-i vândă un studiu despre manuscrisele muzicale, nu ştie nicio limbă liturgică, deoarece sunt destui popi care fonfăie latina, mormăie greaca şi clefăie slavona, şi n-are niciun scrupul, că sunt destule alte scrupule care umblă creanga prin lume.

Pentru a-şi face loc a înlăturat de la catedră nume sonore ale muzicii bisericeşti, precum Marinică Velea, Tică Drăguşin sau pe compozitorul şi profesorul Sebastian Barbu Bucur.

După ce şi-a instalat impostura pe un loc neeligibil, l-a promovat ca asistent pe Victor Frangulea, care a fost căsătorit de două ori, fumează ca turcii, bea ca dromaderul, mârleşte precum Casanova şi ciubucăreşte ca arnăuţii.

Studenţii dau examen cu Frangulea care îi pică aproape în exclusivitate, iar ei merg speriaţi la Modoveanu şi îi aduc prinoasele, pentru o căcărează de notă cinci, cu care să treacă puntea.

Frangulea a încercat de mai multe ori să dea la doctorat, dar de fiecare dată a obţinut aceleaşi rezultate: doi la greacă, doi la latină şi trei la dogmatică.

Anul acesta (2002 – n.m.), prin iunie, toţi şefii de an au depus la decanat cereri de excomunicare a lui Frangulea, dar de fiecare dată Moldoveanu s-a dus cu jalba pentru el până la patriarh (Teoctist, demolatorul de biserici, era patriarh pe atunci – n.m.).

Perechea Moldoveanu-Frangulea a fost botezată de studenţi cu porecla Petre Şchiopul şi Didim cel Orb.

Moldoveanu l-a adus apoi şi pe fiu-su Ionuţ în facultate. Teza lui de doctorat, “Ajutoare româneşti la mănăstirile din Muntele Athos”, nu este decât un plagiat ordinar după teza regretatului Th. Bodogae, având exact acelaşi nume. Căzut la examenul de admitere la Bucureşti, Ionuţ va fi şcolarizat în primul an la Sibiu, apoi transferat de tac’su în Capitală şi, în fine, aerisit o ţâră la o bursă în Grecia, unde a plecat lemn şi de unde s-a întors buştean. (“Academia Caţavencu”, nr. 567/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu