Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVII)

duminică, februarie 3, 2019 11:39
Posted in category Mass-media

ReligieArhiepiscopul Clujului şi-a scos CD, ceilalţi popi şi-au scos pârleala

Totul a început când protopopul Titus Moldovan a furat vinul de împărtăşanie. Era în preajma Sfintelor Paşti, în urmă cu vreo doi ani (adică în 2001 – n.m.). Ba a furat şi pâinea! Şi încă şi cei 300 – 400.000 de lei (vechi – n.m.) din cutia milei. N-o făcea, desigur, nici pentru prima dată, dar nici pentru ultima. Era ceva obişnuit. Ceea ce nu era deloc obişnuit era c-o făcea în văzul lumii. Aşa se face că unul dintre consilierii bisericeşti se decid să sune trâmbiţa alarmei prin urbe: cu Titus Moldovan nu se mai poate! Dar nici cu cei care-l susţin!

“Fundamentalistul” ortodox

Fostul consilier bisericesc denumit de jurnalişti “fundamentalistul ortodox” şi amicul acestuia, curatorul, îşi încep ofensiva cu sprijinul ziarelor locale. Apar, la intervale mari de timp, câteva articole despre furtul unui ceas ce-a aparţinut cândva cardinalului unit Iuliu Hossu, al unui pocal “moştenit” de ortodocşi de la minorităţi şi alte asemenea. Între timp, în mare taină, patru preoţi se alătură curatorului şi fostului consilier bisericesc şi, bătând din uşă în uşă, mai găsesc vreo doi preoţi să întregească echipa de şoc. Nu e de mirare că spre sfârşitul anului trecut (2002 – n.m.) apare “Armagedonul popilor clujeni” – în fapt, o înşiruire a tuturor netrebniciilor săvârşite la adăpostul sutanei de nişte clerici, în fond, funcţionari de stat, şi care, teoretic cel puţin, ar trebui să fie supuşi aceloraşi legi ca şi muritorii de rând. Numai că Biserica Ortodoxă a ajuns un soi de stat în stat, nu se mai supune nici controalelor, nici legilor în vigoare. Biserica îşi administrează singură problemele. La fel se întâmplă şi la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, o arhiepiscopie păstorită de Bartolomeu Anania (în anii 2000 – n.m.), un cărturar ce a scăpat demul frâiele instituţiei pe care o conduce.

Mărimea contează!

Despre “Armagedon”, numai de bine! Zice de salariile de bugetari pe care le au popii, pe urmă zice şi de vilele pe care şi le ridică. Adevăr adevărat vă spui că Titus Moldovan s-a învârtit de o vilă pe str. Axente Sever, pe urmă părintele Goga – de la parohia “Sf. Toma” – de o alta în zona rezidenţială Bună Ziua, unica asemănare între cele două cazuri fiind că lucrările la acestea s-au executat în paralel cu ridicarea bisericilor – vorba aia – aferente. De vilă n-a scăpat nici Iustin Tira, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei, dar nici diaconul Oros, director al Seminarului Teologic Ortodox, e drept, acesta a trebuit să se mulţumească cu Cartierul Zorilor. Şi, că veni vorba de Teologie, sărmanul Vasile Stanciu, profesor de muzică, tot în cartierul Zorilor a trebuit să-şi amplaseze vila.

Şi cu ortodoxia în Heidelberg, şi cu sufletul în Rai

“Armagedonul popilor” mai relatează despre studiile diferiţilor slujitori ai Bisericii în străinătate, în ţări catolice şi protestante ca religie, evident. Nicu Dumitraşcu de la Seminarul Teologic Ortodox a fost trimis în Anglia, pentru doctorat, preotul Stanciu Petrică a ajuns la Colegiul Ecumenic de la Bossey, în Elveţia, Dorin Ielciu – profesorul de morală – a încurcat-o şi mai rău, ajungând chiar la Padova, iar diaconul Oros – în Germania, la fel ca şi Radu Preda, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei – care s-a chinuit vreo 6 ani să-şi facă teza de doctorat la Heidelberg. Fără succes.

Deci, studiile au fost cum au fost! Au trecut! Din Germania s-au adus sumedenie de maşini second hand – zice “Armagedonul” – prin mijlocirea lui Oros, ajutat de consilierul economic al Arhiepiscopiei – Gavrilă Varva – şi de inspectorul eparhial Vasile Nemeş, fără vamă, fără alte dichisuri. Cică, pentru uzul Bisericii. S-au înmatriculat frumos pe parohii, apoi s-au vândut. Un Fiat cu număr de înmatriculare CJ-05-RAM a intrat în ţară – tot fără a se fi plătit impozitele (pe atunci România nu era membră UE, deci nu exista libera circulaţie – n.m.) – fiind destinat a servi tot Biserica. Atât doar că preotul Titus Moldovan a vândut autoturismul numitului Baciu Dan, domiciliat în str. Ion Meşter, pentru suma de 80 de milioane de lei (vechi – n.m.). Nasol apoi că, în 2001, IPS Bartolomeu Anania interzice comerţul cu maşini!

Cum însă importul nu dă bine fără un export pe măsură, sfintele feţe bisericeşti au început să care în Germania icoane, mobilier, tablouri, alte obiecte de artă. Mircea Oros, bunăoară, directorul Seminarului, deţine (şi) un apartament de serviciu pe str. Iuliu Maniu, cu aer de muzeu, în care astfel de obiecte stau şi aşteaptă evaluarea. De altfel, nici restul apartamentelor deţinute de Arhiepiscopie pe str. Iuliu Maniu nu sunt mai lipsite de interes: părintele Nemeş e renumit pentru gusturile sale rafinate în materie de mobilier moştenit de la Arhiepiscopie, la fel şi preotul Bizău, acesta preferând însă tablourile scumpe.

Retrospective şi retrocedări

La Cluj, unul dintre protagoniştii retrocedării imobilelor ce au aparţinut odinioară greco-catolicilor este chiar Titus Moldovan. Fost consilier la Arhiepiscopie, el ajunge disciplinar în judeţul Bistriţa-Năsăud, bănuit fiind că ar fi “aranjat”, pe bani, examene la Teologie. Dar Titus Moldovan avea ambiţii mai mari. Ispăşindu-şi penitenţa, revine la Cluj, unde – în foarte scurt timp – ajunge nu doar paroh al bisericii Schimbarea la Faţă, dar şi protopop, şi asta fără să fie ales, cum ar fi fost firesc, ci impus. A tot jelit mai vârstnicul protopop Jeler, dar loc de întors nu mai era.

Deci, om cu bani, cu pretenţii, că nu degeaba a depus banii parohiei la banca “Albina” în speranţa obţinerii unor sume – din dobânzi – pe care să le transfere apoi în propriul cont, sau poate doar om cu ghinion, că doar banca a dat faliment şi banii s-au dus, spun tot semnatarii “Armagedonului” – un “grup de clerici cu frica lui Dumnezeu”, popa Moldovan e un tip cu iniaţiativă! Schimbarea destinaţiei unor fonduri primite pentru biserica ce tocmai o construieşte (era în 2003 – n.m.) nu-l doboară, nu-i provoacă insomnii. Printre aceste viraje financiare s-ar putea înşira şi editarea cărţilor şi CD-urilor arhiepiscopului Bartolomeu Anania. Un motiv “de multe milioane”, zic ortodocşii, ca arhiepiscopul să închidă ochii, mai mult decât îngăduitor, în faţa isprăvilor protopopului.

În 1992 se publică HG 466 “privind aprobarea propunerilor Comisiei Centrale pentru inventarierea bunurilor proprietatea statului, foste proprietăţi ale Bisericii Române Unită cu Roma (Greco-Catolice), şi predarea acestora către Biserica Română Unită cu Roma”. Potrivit hotărârii de guvern, “predarea-preluarea” se va face în baza unui protocol între părţi. Mai mult, hotărârea spune că până la predarea efectivă a imobilelor, ortodocşii vor avea “calitatea de chiriaşi în condiţiile legii”. La cluj, trebuiau retrocedate clădirile de pe Bdul 21 Decembrie nr.68, str. Moţilor nr. 24-26-28, str. Moţilor nr. 32, Bdul Eroilor nr. 10, str. Ghe. Dima nr. 13, str. I.C. Brătianu nr. 25, str. Prahova nr. 2, str. Napoca nr. 6 (monument istoric) şi str. Napoca nr. 8. În ceea ce priveşte str. Napoca nr. 6, este vorba despre o suprafaţă de 1858 mp, iar str. Napoca nr. 8 reprezintă un imobil în suprfaţă de 1.004 mp. În hotărârea de guvern, primul spaţiu figurează drept “spaţiu de locuit”, în timp ce al doilea – “spaţiu comercial”.

Pe scaun şi pe Sfântul Scaun

Pentru Titus Moldovan, legile sunt, pesemne, o glumă proastă. Retrocedarea în sine, mai apoi, o chestie pur facultativă, eventual o sursă de venituri colaterale. Clădirea de pe Bdul 21 Decembrie 1989, nr. 68, potrivit actelor, revenea Bisericii Române Unite cu Roma. Titus Moldovan le-a solicitat însă greco-catolicilor un mic răgaz până la retrocedare, zicând că BOR mai are unele probleme financiare şi, în consecinţă, ar avea nevoie de clădire. La foarte scurt timp însă, clădirea a fost vândută.

Aşa că protopopul Titus Moldovan a venit cu o idee de împăciuire la uniţi. Le-a zis greco-catolicilor din Comisia de arbitraj că, în schimbul renunţării la procesul ce l-au intentat ortodocşilor pentru vânzarea imobilului în chestiune, “acceptă” cedarea clădirii de pe str. Napoca nr. 6, în schimbul celei de la nr. 8! Toate, de fapt, proprietatea greco-catolicilor! Proprietate stabilită prin Hotărâre de Guvern. Dar oferta era prea tentantă, pesemne, aşa încât, pentru a se evita alte scandaluri între cele două biserici “surori”, greco-catolicii se consultă cu forurile lor bisericeşti din ţară, dar şi cu Vaticanul. De netăgăduit, oferta lui Titus Moldovan era fără de egal. Aşa că au acceptat-o! Şi au mai pierdut o clădire în favoarea ortodocşilor.

Când în sfârşit situaţia părea rezolvată, Titus Moldovan a venit cu o “îmbunătăţire a propunerilor de împăciuire”: de data asta, el cerea ca el să încaseze, timp de 5 ani, chiriile pe spaţiile comerciale de pe str. Napoca, numerele 6 şi 8, drept compensare a faptului că ortodocşii au fost evacuaţi din Biserica Schimbarea la Faţă. Aşa că au reînceput tratativele. Pe urmă consultările cu Bucureştiul şi cu Sfântul Scaun. Cei de la Vatican, din nou, s-au minunat, şi-au făcut cruce şi i-au sfătuit pe greco-catolici să accepte propunerile lui Moldovan. Altfel zis, să-şi întoarcă în mod creştinesc şi celălalt obraz.

Iar Titus Moldovan era pregătit! A venit cu două noi propuneri: să încaseze chiriile nu doar 5 ani, ci 10, iar greco-catolicii să cumpere de la ortodocşi şi o construcţie aflată în curtea Bisericii Bob, şi, care, de altfel, aparţinea tot greco-catolicilor. Aşa că spinoasa problemă a retrocedărilor a intrat în impas. Mai ales că ortodocşii au descoprit în arhiva lor o serie de documente pe care uniţii le râvneau de multă vreme, acestea fiind exact cele confiscate de comunişti după venirea la putere pe tancurile sovietice. Ceea ce rămâne sigur e că greco-catolicii s-au ales cu vechile lor hârtii.

Agenţia imobiliară Tutus Moldovan

Când au auzit termenul “retrocedare”, chiriaşii au dat fuga la greco-catolici cu bănuţii în mână. Se plictisiseră de eternele scandaluri şi măriri nejustificate ale chiriilor. Dar greco-catolicii au clătinat din cap. Scăpaseră de “povara” acestor bani pe un deceniu.

În mod (a)normal, bisericile nu plătesc impozit statului. Afară doar de cazul când închiriază spaţii unor persoane fizice sau unor firme. Protopopiatul ortodox, prin urmare, se află (era în 2003 – n.m.) exact în această sitauţie: trebuie să plătească statului impozite pe sumele încasate din chiriile percepute. Spaţiile închiriate de pe str. Napoca, numerele 6 şi 8, aduc lunar sume considerabile, în valută, protopopiatului. Este vorba de mii de dolari, lunar. Într-un an, zeci şi zeci de mii de dolari! Chirii plătesc o casă de schimb valutar, o farmacie, un restaurant iranian, un magazin alimentar, cărora li se adaugă şi persoanele fizice din cele două imobile. În mod firesc, neplata impozitelor către stat reprezintă un fapt penal. Nu şi pentru Biserică! Cu alte cuvinte, personaj nostru, Titus Moldovan, nu plăteşte un leu impozit statului, din veniturile de miliarde de lei (vechi –n.m.) din chirii, nu i se întocmeşte dosar penal, doar – nu-i aşa – Biserica Ortodoxă este stat în stat. (“Academia Caţavencu”, nr. 579/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVII)”

  1. Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVIII) | A șaptea dimensiune says:

    februarie 24th, 2019 at 10:05

    […] Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVII) […]

  2. Dumnezeu cu mila, popa cu vila | A șaptea dimensiune says:

    martie 22nd, 2019 at 17:40

    […] Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVII) […]

Adauga un comentariu