Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000

miercuri, iulie 18, 2018 12:10
Posted in category Mass-media

Patriarhul DanielTeodosie Tomitanul, intronizat la agapă într-un cuib plin de păcat

Duminica trecută (într-o duminică din aprilie 2001 – n.m.), când toţi credincioşii îşi întindeau oasele peştilor digeraţi, ÎPS Teodosie Tomitanul (fost Teodosie Snagoveanul) era supus ceremoniei de intronizare pe cel mai înalt nor al Arhiepicopiei Tomisului. După înmânarea cârjei arhiepiscopale pe sub ochii mai multor importante personalităţi politice, cortegiul s-a deplasat grabnic la o agapă frăţească la Restaurantul Colonadelor din Constanţa. Pentru cine nu cunoaşte localul cu pricina, putem noi încerca să creăm o imagine cât se poate de justă, descriindu-l ca pe un celebru loc de acostat fiinţe ispititoare, slobode la gură şi pripite în a-şi lepăda veşmintele pentru niscaiva arginţi. Zona de pelerinaj pentru marinarii înfierbântaţi ne face astfel să ne întrebăm dacă sfânta adunare a fost binecuvântată cu vreun număr exotic de strip-tease, aşa, că ştiţi cum e vorba aceea cu ce e frumos …

Protopopul Constanţei este adulterin (era în 2001 – n.m.)

Îl cheamă Gheorghe Stoica şi i se zice Fox. Fox vine de la vulpe, şi Gheorghe Stoica vine de la biserica Sfântu Gheorghe. Protopop a fost ales în 1994, prin voinţa Arhiepiscopiei Tomisului, şi de atunci slujeşte la Biserica Adormirea I. Adulterin a ajuns de curând, împotriva voinţei lui, când şi-a alungat soţia şi s-a înhăitat cu o mironosiţă cu ochi verzi şi restaurant la şosea. Restaurantului îi zice Casa Verde şi treaba dintr-un restaurant nu te lasă să dormi, chiar dacă în timpul liber te face să slujeşti la Adormirea I. Popa Stoica, de când e adulterin, a ajuns debarasator de mese, spălător de vase, ospătar şi şef de sală la Casa Verde. În ritmul ăsta, şi dacă tot nu se respectă canoanele, mâine va putea ajunge protopop de restaurant. El a vrut, de fapt, să se facă primar, şi a şi candidat, dar constănţenii au preferat să aleagă un sac de mazăre care miroase a cânepă indiană. Până la urmă, Stoica s-a consolat cu un post de consilier municipal pe listele unui partid oarecare (după cum se vede, popii făceau politică la greu în România tribalo-ortodoxă – n.m.), cu o mironosiţă cu ochi verzi şi cu sutana de şef de sală la Casa Verde.

Binecuvântat de patriarhul Teoctist, fondul “Libertatea”, din decembrie 1989, destinat celor ucişi sau răniţi în Revoluţie, a dispărut fără urmă

Fondul “Libertatea” a fost constituit după revoluţie cu larga binecuvântare a lui Teoctist. Telegramele Papei de la Roma adresate cardinalilor şi episcopilor se numesc enciclice, iar enciclica lui Teoctist se numeşte telegramă, pur şi simplu. În ianuarie 1990, Teoctist adresează o telegramă clerului, mânăstirilor şi tuturor credincioşilor, al cărei text zice aşa:”Să se constituie în fiecare parohie comitete de sprijin ale Frontului Salvării Naţionale, conduse de preoţi care vor rosti predici, cuvântări şi îndemnuri la susţinerea noului program. Să se constituie un fond de solidaritate creştină al BOR în vederea sprijinirii acţiunilor Frontului Salvării Naţionale.” Cum-necum, fondul s-a strâns până la urmă, şi cum s-a strâns, tot astfel a fost şi spart, şi cam singurele amintiri despre el e că s-a numit “Libertatea” şi că a sărit hăt binişor de un miliard de lei pe vechi (aproximativ 500.000.000 lei, la valoarea de astăzi – n.m.) Aşa că ni se pare de-a dreptul stupid ca cineva să-şi mai poată imagina că va putea lua dâra fondului. Cu atât mai stupidă cererea lui Ion Diaconescu (ţărănist, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, în perioda 1997 – 2000, n.m.), din 10 februarie 1997, adresată premierului Victor Ciorbea, de a clarifica situaţia “Libertăţii”. Oare n-a zis Teoctist, clar ca lumina zilei, că fondul va sprijini acţiunile Frontului Salvării Naţionale? (“Academia Caţavencu”, nr. 490/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu