Ce naşte din comunism, mafiot PeSeDist se numeşte (III)

joi, iulie 26, 2018 11:12

PSDSăracii chiriaşi bogaţi din casele naţionalizate (sau cum i-au furat foştii comunişti, după 1989, pe cei închişi, bătuţi, deportaţi, umiliţi tot de ei, înainte de 1989), partea a III-a

Una groasă de tot! Cazul Bucur

Bucur Nicolae este un alt proprietar odios, exemplar al acelei specii lacome de care se teme (se temea în 2001 – n.m.), şi pe bună dreptate, PDSR-ul (= PSD-ul). Moşneag feroce, la 90 de ani, încă mai umblă să-şi ia casa înapoi ca s-o vândă sau să facă bani buni din închirierea ei sau chiar să stea în ea. Criminalul!

Dar s-o luăm de la început: în 1946, proaspăt venit de pe front, scăpat ca prin minune din Basarabia (mai luptase şi contra ruşilor, bestia!), domnul Bucur cumpără de la Marmorosch Blank, bancă intrată în faliment, o fâşie de pământ în viitorul cartier Primăverii. În nici doi ani, până-n 1948, ridică o mândreţe de casă cu un etaj, în stilul acela drăguţ rămas de la generaţia sa.

Şi la ce i-a folosit? În 1948, pe la prânz, mergând să-şi pună geamuri la casă, observă doi cetăţeni în mantale de piele aşteptându-l ca să-i transmită că în zonă se mutaseră Dej, Ana Pauker, Groza şi ceilalţi capi comunişti, iar clasa întrecut de muncitoare nu mai avea ce căuta acolo.

Anii trec şi în 1990, la Revoluţie, domnul Bucur Nicolae se duce să-şi ia casa înapoi. O găseşte cu un miliţian la poartă care îi spune: a) în acea casă erau depozitate cadourile primite de Ceauşescu din Asia şi b) că poate veni după ce o comisie le va inventaria.

Dar ştiţi cum era situaţia: vremuri tulburi, Roman dădea case în dreapta şi-n stânga şi astfel moşul se trezeşte în casă cu purtătorul de cuvânt al lui Nicolae Cochinescu (fost procuror general al României, pe vremea primelor mandate al KGB-istului criminal Ion Iliescu – n.m.), procurorul Ionel Olteanu, cel care în seara de 12 iunie 1990 a anunţat pe TVR că urmează o mică răfuială în Piaţa Universităţii. Ulterior, domnul procuror va avea parte de o prestigioasă carieră: a condus Biroul pentru Drepturile Omului din Ministerul de Externe şi îl puteţi găsi la ora actuală (luna mai a anului 2001 – n.m.) ca deputat PDSR (= PSD), şeful Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor.

Ca toţi nomenclaturiştii de bine, în 1996, împreună cu alt chiriaş a cumpărat imobilul de pe strada Moliere nr. 4, ignorând tot felul de legi: naţionalizarea din 1948 fusese ilegală, imobilul era revendicat cu proces. Dar, să fim cinstiţi, merita: zona e superbă şi casa avea gard comun cu locuinţa preşedintelui (României, la acea vreme – n.m.) Ion Iliescu.

Ca fapt divers, celălalt chiriaş era Gheorghe David, fost ministru al Agriculturii pe vremea lui Ceauşescu. Un tip mişto de felul lui, care a închiriat în 1990 un apartament în casa moşului, a fost băgat apoi la închisoare în lotul CPEx (Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român – n.m.), şi-a lăsat nevasta în casă şi s-a întors după ispăşire. Ulterior a şi murit, dar familia, în ciuda imperiului economic realizat din moştenirea lui Gheorghe David (un bloc cu două etaje pe strada Emil Pangratti, trei vile în comuna Căciulaţi, un restaurant lângă complexul Prisma, un centru de vinificaţie în comuna Săbăteni şi o afacere cu îngrăşăminte chimice la Caracal) nu vrea să lase casa proprietarului. (“Academia Caţavencu”, nr. 494/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu