Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat

joi, mai 6, 2010 18:52
Posted in category Mass-media

Ateneul Roman, BucurestiSunt Eugen Istodor, redactor la “Academia Caţavencu”, şi în 24 decembrie (2008 – n.m.) era ziua mea. Conduceam pe străzi semipustii. Şi, pe Mîntuleasa cred, unul îmi bagă farurile în ochi, mă claxonează. Am tras pe dreapta şi l-am lăsat pe nebun să-şi calce p…da mă-sii lui. Era ziua mea. S-a dus. Am ajuns la Unirii, în zona aia ce duce spre parcarea supraetajată. Voiam să-mi arunc maşina într-un colţ şi să umblu după cadouri de năuc. Stau înţepenit în trafic. Cred că n-am avansat şase centimetri, cât se depărtase maşina din faţă, că iarăşi mă trezesc cu fostul nebun, actualul dement, în cârcă. Iar claxon, iar lumini. Mă uit la el, chiar nu aveam unde să mă dau din loc. Începe în oglindă să-mi dea muie. Amuzat, îi fac semne de cruntă labă. El, muie, eu, dă-i labă. Şi iar n-am unde să fug.

Mă tamponează. Tamponez şi eu, în marşarier. Şi mă trezesc cu el la portiera mea. Strigă, nu-i deschid geamul. El, muie, io, labă. Îmi frânge oglinda din stânga. Asta m-a călcat pe bătături. Sar din maşină şi-l întreb ce vrea. Grohăie: “Bă, te bat, eşti smardoi?”. “Ce ce mi-ai rupt oglinda?” Nici un răspuns, dar răspunsul lui era creţul muşchilor adunaţi în piept, pumnul gros adus în dreptul lanţului de WC de la gât. Şi când văd că ridică pumnul să mă bage în pământ, fug şi îi rup şi eu oglinda, dar mai rău. El mă aleargă. Eu îi deschid uşa din dreapta şi i-o dau peste cap. Alerg, mă urc în maşina mea. Un bou moş şi Opel sare pe mine că eu sunt de vină. Şi-mpreună cu umflatul cu forţa aleargă să mă bată. Până să trag uşa, îmi iau pumni peste tâmplă, umăr, ochi, nas. Jigodia personală îmi rupe puloverul. Apăs pe acceleraţie şi dă-i bice. Fug. Şi, din oglinda de unde a pornit totul, îmi notez numele criminalului. Şi fug, ajung într-o parcare, nervos cârpă. Mă duc la Poliţie?

Nu-mi fac ăia dreptate. Să dau telefoane pentru pile? N-am chef. Ca simplu cetăţean? IML. Să pierd juma’ de zi să-mi numere vânătăile? Nu. Nu pierd, e doar ziua mea, Ajunul Crăciunului. Las’, că merge şi aşa! Cine poate, să dea relaţii despre Dacia albă cu numărul CL 02 AUJ. Nu de altceva, dar vreau ca Dumnezeu să ştie pe cine să se răzbune. Era ziua mea, eram un laş, un nimic.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat”

  1. Mitocan de Bucale | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 26th, 2014 at 13:34

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

  2. Bloguri ANTI (I) | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 14th, 2015 at 16:19

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

  3. În Moldova lui Ilici, mămăliga n-a explodat în 1989 şi nu explodează nici după 20 de ani | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 14th, 2015 at 16:34

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

  4. În perioada IliciKGB, ţiganii au fost făcuţi rrom(i)âni | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 14th, 2015 at 16:41

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

  5. De ce țiganii (nu) sunt discriminați în România | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 14th, 2015 at 16:44

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

  6. Ce mai înseamnă România în democraţia fondată de kaghebistul Ion Iliescu? | A șaptea dimensiune says:

    iunie 12th, 2016 at 20:17

    […] Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat […]

Adauga un comentariu