A șaptea dimensiune

În Occidentul civilizat nu sunt ucişi bătrâni fără apărare. De către cei de acolo. Doar românaşii din ţara lui Vanghelie şi a USL-ului (Uniunea Sovietico-Liberală) comit crime după crime în Italia şi nu numai. Cea mai recentă este cea comisă de patru românaşi, educaţi în Ferentari, împotriva profesorului Ausonio Zappa, în vârstă de 81 de ani, fondatorul Noii Academii de Arte Frumoase din Milano.

Protest împotriva agresorilor români din Italia: „Ticăloşilor, mergeţi în ţara voastră!”

Mai mulţi localnici s-au adunat în faţa închisorii din provincia italiană Viterbo unde au fost aduşi românii care l-au agresat pe profesorul universitar în vârstă de 81 de ani, cerând plecarea românilor din Italia, informează site-ul ViterboOggi.eu.

Cei patru români care sunt suspectaţi de comiterea agresiunii au fost încarceraţi în penitenciarul Mammagialla din Viterbo, fiind acuzaţi de tâlhărie, sechestrare de persoane şi tentativă de crimă. În faţa închisorii s-au adunat numeroşi localnici înfricoşaţi de astfel de agresiuni şi furioşi pe români. „Ticăloşilor, mergeţi în ţara voastră”, au strigat localnicii revoltaţi.

Profesorul Ausonio Zappa, în vârstă de 81 de ani, fondatorul Noii Academii de Arte Frumoase din Milano, a fost agresat miercuri, de patru tineri români, în locuinţa sa din Belcolle, la nord de Roma. În urma agresiunii, profesorul a suferit traume faciale şi contuzii multiple, fiind internat la secţia de terapie intensivă a spitalului din Belcolle. Conform surselor citate de site-ul ViterboNews24.it, profesorul agresat este în comă ireversibilă.
Fiul academicianului, Gianluca Zuppa, a declarat că este posibil ca agresorii să fi căutat medaliile de aur cu care profesorul a fost distins pentru activităţile sale academice.

Ausonio Zappa, în vârstă de 81 de ani, este cea mai recentă victimă a unei serii de jafuri violente care au îngrozit Italia în ultimele luni. Profesorul universitar, fondatorul Academiei „Lorenzo da Viterbo” şi al Noii Academii de Arte Frumoase din Milano, era singur în casă când, în jurul orei 2.00, a fost surprins de doi hoţi care au pătruns în vilă. Alţi doi complici îi aşteptau pe aceştia în exteriorul casei. În momentul în care i-a văzut pe cei doi indivizi, profesorul a încercat să declanşeze butonul de alarmă conectat la sistemul unei companii private de securitate, dar a fost atacat cu o bară metalică, rămânând întins pe podea într-o baltă de sânge.

Potrivit ediţiei electronice a cotidianului Il Tempo, suspecţii sunt patru români, cu vârste cuprinse între 19 şi 25 de ani. Ei au fost reţinuţi în scurt timp de carabinieri.

De ce românii sunt criminalii Europei? Răspunsul, în opinia mea, este relativ simplu: în România nu există nici un fel de justiţie. Dacă se nimereşte un poliţist necorupt care-şi face treaba, dosarul ajunge la procuror, care se poate şterge cu el la fund. Dacă totuşi dosarul este bine întocmit de procuror, cel care apără binele public (poate în Germania, în România este doar o glumă chestia cu binele public), dosarul ajunge la un judecător pe care-l doare-n c…r de dreptate şi alte ‘aiureli’ şi-l face scăpat pe infractor. Iar acesta, cetăţean european (hă, hă, hă), ajunge în Italia unde comite alte infracţiuni. Cauza este justiţia de c…at din România, de la poliţie, trecând prin procuratură şi terminând cu judecătorii ‘independenţi’. Prin anii ’90, în loc. Tătărăşeni, com. Havîrna, jud. Botoşani, o vecină bătrână de-a mea, Tacu Mariţa parcă, este violată şi bătută de numitul Ciobanu Cezar. La câteva luni după acest tragic eveniment, în urma căruia bătrâna a intrat în comă, vecina mea moare. Ce pedeapsă credeţi că a ispăşit infractorul, din România lui Ilici KGB Iliescu pe atunci? Trei ani. Atât costă viaţa unui om în Republica România: 3 ani. Uneori chiar mai puţin. Cum să nu ucidă românaşii în vest din moment ce în Republica Securistică România nu păţesc nimic. Dar să trecem şi la nivel de justiţie înaltă, acolo unde sunt aşii justiţiei române. Este acelaşi dispreţ faţa de lege şi dreptate. Iată mai jos ce se poate spune despre un procuror de nivel înalt din România lui Secu’. (Materialul este preluat din Academia Caţavencu.)

Procurorul Nicolae Cochinescu nu a făcut obiectul verificărilor ANI, dar pe Pământ există lucruri mai rele decât averea dosită la ciorap.

Cochinescu este o matrioşkă plină de secrete toxice. Din poziţia de prim-adjunct al procurorului general al României s-a străduit să ascundă adevărul sub obroc, în cele mai grave evenimente de care a avut parte scumpa noastră ţărişoară, începând de la Revoluţie încoace.

Aşa se face că musiu Cochinescu a făcut parte din comisia de cercetare a conflictului interetnic de la Tg. Mureş. Efectul? Ascunderea cauzelor reale care au dus la declanşarea incidentelor.

A anchetat, apoi, vinovaţii care au comis crime la revoluţia din decembrie 1989. Rezultatul? A pitit atât de bine dosarele cu pricina, încât cauzele au rămas până astăzi pe rolul instanţelor de judecată, aşteptând cu generozitate ca faptele să se prescrie odată, naibii.

Acelaşi comportament l-a adoptat şi cu privire la dosarele mineriadelor din 1990, puse la păstrare pentru mileniul III.

Procuror hârşit, Cochinescu şi-a confecţionat cu scrupulozitate două atuuri. Unu la mână, că în calitate de prim-adjunct al procurorului general al României nu putea să investigheze decât probleme civile şi nu penale, cele din urmă fiind fiind de resortul procurorului general şi al prim-adjunctului militar al procurorului general.

Şi doi la mână, şi-a confecţionat o biografie de dissident, în situaţia în care l-ar lua societatea civilă la întrebări. ‘Tatăl meu’, obişnuia să zică Cochinescu cu glasul înecat în lacrimi de crocobaur, ‘a fost decorat de mareşalul Ion Antonescu cu decoraţia ‘Bărbăţie şi Credinţă’ cu două spade, pentru lupta împotriva bolşevismului şi a fost membru al PNŢ, motiv pentru care toată viaţa am avut probleme.’

Ca de pildă a absolvit Dreptul fără nici o restricţie la înscriere, spre deosebire de multe alte odrasle de antibolşevici, profesând meseria de procuror, fără ca cineva să-i pună beţe în roate.

De bine ce-a luptat tacsu împotriva bolşevismului, Cochinescu a ajuns să fie promovat în cele mai înalte demnităţi de către fiul unui bolşevic, ajungând una dintre uneltele capitale ale regimului Iliescu.

Drept care a redactat textul comunicatului citit la TVR în seara zilei de 12 iunie 1990 de către viitorul deputat PSD Ionel Olteanu, prin care se cerea evacuarea Pieţei Universităţii; a pronunţat sute de recursuri în anulare în dosare privind retrocedarea caselor naţionalizate, taman după discursul lui Iliescu de la Satu Mare, în care înfiera cu mânie proletară persoanele care-şi cereau înapoi proprietăţile.

Şi pentru că toate aceste mânăreli trebuiau să poarte un nume, li s-a zis, simplu, Nicolae Cochinescu.

Citeste si articolele:

• Cum sunt măcelăriţi câinii în România (III)
• Cum sunt măcelăriţi câinii în România (II)
• Cum sunt măcelăriţi câinii în România
• Poveste din cartierul pesedisto-peremist
• Erori au fost, erori sunt încă