A șaptea dimensiune

E inuman de cald, iar eu port doliu. Ma imbrac in negru la exterior si am inima infasurata in giulgiu cernit in interior, fiindca am pierdut pe cineva drag, departe de casa.

Noroc ca nu sunt singura pe lume si ca familia imi este alaturi, altfel nu stiu ce m-as fi facut! Despartirile au insemnat o prabusire a universului pana la vindecare, dintotdeauna pentru mine. Si vindecarea la mine vine mult mai tarziu decat la altii, de aceea ma intreb, daca nu sunt cumva hipersensibila.

Sufeream cand ieseam dintr-o relatie toxica, desi toti oamenii drepti cu mine imi ziceau de la obraz sa ma bucur de eliberare. Mi-a trebuit mult timp sa ma maturizez si sa inteleg urmatoarele:

• oamenii isi urmeaza cursul vietii si nu trebuie sa te prinzi cu ambele maini de ei. Lasa-i sa plece, fiindca ramanand te-ar rani si mai mult;
• ia-ti o rezerva in a iubi pe cineva, fiindca daca il iubesti cu toata fiinta ta nu mai ramai intreg, cand el alege sa te paraseasca sau moare!
• orice ti s-ar intampla, repliaza-te rapid, fiindca viata este scurta si vei ramane atat de in urma celorlalti, incat iti va fi greu sa recuperezi handicapul.

Evident ca tot timpul ma lupt cu mine sa indeplinesc aceste crezuri, fiindca din punct de vedere teoretic suna frumos, cu practica stau mai rau.

Si uite, cat am zis sa nu ma mai consum, fiindca nu voi fi singura la capela, nu pot sa nu ma gandesc ca el se va topi de cald, mai ales ca mi-l pun in doua sicrie.

Asa, ma trezesc cu mana pe telefon, sunand la firma cu care am semnat contractul.

– Ei, cum faceti fata situatiei? ma intreaba cu respect si interes sincer consultantul.

Mi-a recunoscut vocea, imi stie numarul de telefon, deci pentru ei oamenii nu sunt simplii clienti si atat.

– Stiti la ce ma gandesc acum?

– Nu stiu, dar va rog sa imi spuneti, chiar daca nu va putem ajuta cu nimic!

– Ei bine, stau in sufragerie si am aer conditionat si simt ca ma sufoc. Dar el? Nu se topeste in cele doua sicrie, cu capacul sigilat? Ce se va intampla cu el?

– Doamna, nu plangeti si ascultati-ma cu atentie, va rog! Daca am omis sa va spun in prima seara a cosilierii gratuite, va rog sa ma scuzati! In masina funerara pentru transport decedati nu sunt mai mult de 2-3 grade Celsius, indiferent de temperatura de afara. Este chiar frig la el, este ca si cum ati da o fuga pana la Polul Nord, sa scapati de canicula. Si tot trebuie sa va mai spun ceva, sa va linistesc. Zincul este termoizolant, iar primul sicriu in care este pus cel drag este din acest material. Sa va mai spun si ca nu rugineste si ca se pastreaza mult timp intact.

Si nu uitati imbalsamarea garantata pentru o perioada mare de timp. Doriti sa mai aflati ceva?

– Va multumesc ca mi-ati linistit sufletul si ca mi-ati alungat ingrijorarile cu explicatiile dumneavoastra!

– Pentru putin! Sa aveti grija de dumneavoastra!