A șaptea dimensiune

Vulgul n-a fost niciodată impresionat de știință. Doar pâinea și circul, sau eventuala lor absență, scoate vulgul din amorțeală. Probabil una din cauzele absenței emisiunilor culturale sau științifice din programele TV este lipsa de audiență, într-o țară tot mai țiganizată. Mi-a rămas în memorie un documentar prezentat de ProTV despre minorii din România implicați în spargerea conturilor bancare. Apare la un moment dat un cetățean pe la vreo 50 de ani, tatăl unui băiat ce a reușit să spargă, de unul singur, câteva site-uri, iar acest colhoznic, tatăl adică, duhnind a vodcă ieftină, afirmă: “Băiatul meu e un prost, mă mir c-a reușit așa ceva!” (citat aproximativ, dar asta era ideea). Trecând peste faptul că-și făcea propriul fiu ‘prost’, pentru acest votant USLamist, probabil, care nici măcar alfabetul nu și-l amintește, cunoștințele informatice ale fiului său nu contau deloc. Pentru cetățeanul îndobitocit de muncă brută și alcool, nu există știință, nu există cunoaștere, există doar ceea ce vedem la știri: crime, violuri, violență, distrugerea mediului etc. Probabil că acel băiat nu putea scuipa foarte zgomotos sau nu putea înjura original, ca orice agricultor ‘sănătos’. Așa încât, pentru vulg, copilul supradotat nu există sau, în cel mai bun caz, copilul supradotat e cel care efectuează rapid operații pe care orice calculator modest le face și mai repede. Copilul supradotat are alte calități, așa cum putem vedea în reportajul de mai jos, publicat în Academia Cațavencu.

Mai întâi să clarific niște lucruri: copii supradotați nu se trag din neamul lui Terente, nu sunt neapărat acei copii care să te uimească la fiecare minut cu calcule care implică zece zecimale sau care să știe pe dinafară Shogun-ul. Motiv pentru care supradotarea nu poate fi testată acasă, de părinți și bunici, cu lingura de argint. Ba de multe ori ei sunt retrași, interiorizați, părând niște tăntălăi.
La Școala nr. 155, în Drumul Taberei, și-a găsit culcuș Școala de Excelență pusă pe picioare de IRSCA-Gifted Education, o organizație non-guvernamentală perteneră UNESCO și membru al European Council for High Ability. Culmea, e moca.

I-am vizitat pe copiii Școlii de Excelență într-o zi de sâmbătă. Mă pregătisem pentru o întâlnire cu niște bestii care mă pun în cofă la fiecare întrebare despre fractali și despre ‘anul celor patru împărați’ din istoria Romei.
Una dintre marile probleme cu care se confruntă copiii supradotați este, ciudat, tocmai ratarea. Dacă școala nu apucă să-i tâmpească repede, integrându-i turmei, ei devin niște ciudați. Doar 50% din copiii cu abilități deosebite se realizează social sau profesional, iar asta pentru că mediul în care trăiesc nu le dă, la timpul potrivit al formării, provocările de care ei au nevoie.

Ca să vă dumiriți mai bine despre ce e vorba, intrați pe https://giftededu.ro/.

Citeste si articolele:

• Solomon Marcus: Mi-era frică de Securitate
• Scenarii științifice pentru sfârșitul lumii
• De câte feluri e Apocalipsa
• Un top al tehnologiilor militare care au schimbat cursul istoriei
• Cei mai bogaţi oameni de pe Terra în 2011