A șaptea dimensiune

Papagalul Crin Antonescu, ‘liberalul’ care-i linge în fund pe bolşevicii criminali ce i-au exterminat pe liberalii autentici, după 1945, îşi prezintă online ‘marile realizări’. Povestea lui Crin este o compunere lacrimogenă numai bună de aburit ţoapele care vor să şi-o tragă cu ‘viitorul preşedinte al României bunului-simţ’.

Cei cu ceva neuroni în dotare ar râde cu lacrimi la aberaţiile debitate în respectiva ‘poveste’. Marele chiulangiu al neamului, după ce îşi prezintă ‘rializărili’ de elev, ajunge la perioada studenţiei. Aici o să zăbovim un pic. Fiindu-i probabil lene să se trezească pentru a merge la cursuri şi a studia sistematic materia, Crin Antonescu este lăsat repetent un an, ca student. Ce să-i faci, chiulul se plătea ca student, nu ca azi în Parlament. Dar haideţi să vedem ce gogoşi vinde Antonescu legat de acest subiect: ‘Dupa casatorie decide sa repete ultimul an de studiu ca sa termine facultatea odata cu sotia.’ (fără diacritice; vedeţi link-ul de mai sus). Wau! Un repetent preşedintele României?! Dacă tot am avut un cizmar, de ce să nu avem şi un chiulangiu.

Mai departe: ‘In 1985 devine absolvent, cu o lucrare de diploma despre „Conceptia politica la Dante Aligheri”. Potrivit regulilor vremii e repartizat la o scoala din satul Stioborani, comuna Solesti, in judetul Vaslui.’ Ceea ce nu spune Cr(et)in este că ‘regula vremii’ era simplă: cei mai buni absolvenţi rămâneau asistenţi sau prindeau posturi în oraşe, iar la ţară ajungeau cei mai slabi dintre fostii studenti. Dacă ajunge în acel cătun din judeţul Vaslui, este clar ce fel de student a fost Crin Antonescu: un leneş de primă mână. Oricum, la Cotroceni se doarme bine, la o adică.

Şi iată şi cireaşa de pe tort: „Era o scoala foarte mica, cu elevi putini. Norma mea cuprindea teoretic ore de istorie, franceza si sport. De fapt, incercai sa le vorbesti copiilor despre lumea in care traiesc, despre viata. Ca locuiesc intr-o tara numita Romania, ca exista undeva o capitala numita Bucuresti. Pentru ei nu era de imaginat ceva mai mare si mai fascinant ca Iasul. Era absurd sa le tin lectii despre Revolutia franceza. Erau foarte izolati, in sat era un singur televizor, practic nu aveau nicio sansa desi multi dintre ei erau inteligenti. Vedeai asta in ochii lor. Atunci am devenit foarte sensibil la ideea de sansa, la nevoia de a putea oferi unor asemenea copii posibilitatea sa evadeze din universul inchis in care s-au nascut, daca au talente, daca au vointa.”

Lasând la o parte că nu se scrie Iaşul, ci Iaşiul, după cum nu avem Bucureştul, ci Bucureştiul, acest profesoraş ratat dovedeşte că ‘gura păcătosului adevăr vorbeşte’. Ca profesor aveai, şi ai, de parcurs o programă şcolară. Adică nu te duci la ore să povesteşti verzi şi uscate, aşa cum faci la tembeliziunea securistului Voiculescu. Pentru acest Crin Antonescu era absurd (???) să-şi facă meseria, adică să parcurgă programa şcolară. Şi acest individ vrea să fie Preşedinte! N-a reuşit să-şi facă treaba în ultimul loc din această ţară şi vrea cea mai importantă funcţie publică din România. Ăsta da tupeu! Oare chiar îi crede pe români o adunătură de idioţi?

Citeste si articolele:

• Cum erau vânaţi liberalii după 1945
• Măscăriciul Crin Antonescu şi dictatura
• De ce unii parlamentari liberali (nu) merita votati
• Genocidul economic al Guvernarii Tariceanu
• Cum a aruncat Guvernul Tariceanu 24 de milioane de euro, bani publici, pe apa Sâmbetei