Crimele dictaturii comuniste: Braşov, 1987 (IV)
miercuri, martie 11, 2020 6:38
Miliţia politică din Calea Rahovei
Pentru înăbuşirea revoltei de la Braşov (dar şi pentru pedepsirea exemplară a celor care au avut curajul să se ridice la luptă), Partidul Comunist Român (PCR) şi Securitatea comunistă i-au desemnat pe Tudor Postelnicu (ministru de Interne şi membru al Comitetului Politic Executiv al PCR) şi pe Iulian Vlad (şeful Securităţii) spre a lua măsuri, în baza unui “plan de bătaie” stabilit în pripă.
Postelnicu şi Vlad, la rândul lor, i-au numit pe celebrii generali Nuţă (şeful IGM – Inpectoratul General al Miliţiei) şi Emil Macri (şeful Direcţiei a III-a din DSS – Departamenul Securităţii Statului) să conducă ostilităţile.
Pe de altă parte, Partidul şi Securitatea au mobilizat, la Braşov şi ulterior la Bucureşti (unde s-a mutat ancheta), efective masive – sute de ofiţeri de Securitate şi miliţieni din întreaga ţară. Dacă ar fi cunoscută, lista lor ar fi prea mare pentru a putea fi prezentată în acest material. Despre o parte dintre miliţienii care au participat la înăbuşirea revoltei de la Braşov am povestit în alte materiale ce pot fi căutate pe site.
Mai puţin s-a vorbit despre adevăraţii torţionari, ofiţerii de cercetări penale ai IGM (Inspectoratul General al Miliţiei), din Calea Rahovei.
În lipsa unei anchete în care braşovenii să se fi constituit părţi vătămate spre a fi confruntaţi, într-un proces public, cu torţionarii lor, există o anchetă despre ororile din Calea Rahovei – cea făcută de generalul magistrat Dan Voinea, în dosarul “Gheorghe Ursu”, singura care deocamdată se poate identifica (se putea în 2004, în plin regim al ciumei roşii – n.m.) cu un început de proces al comunismului.
Martori din dosarul “Gheorghe Ursu” vorbesc despre chinurile inimaginabile suferite de ei, dar şi de revoluţionarii braşoveni. Sunt primii martori din afara cauzei care vorbesc despre tortură, despre adevărata poliţie politică practicată în ancheta “Braşov 1987”, în arestul din Calea Rahovei, unde jocurile le făceau trei satrapi celebri.
Este vorba de colonelul de Securitate Gheorghe Vasile, de colonelul de Miliţie Tudor Stănică şi de medicul-şef Damian, poreclit de arestaţi Doctorul Menghele (pentru că aviza tortura, din punct de vedere clinic: “Bateţi-l că mai rezistă!”, zic martori că spunea “Menghele” ori de câte ori un arestat leşina “la Rotisor”, “la Macavelă” şi la alte metode din “manualul torţionarului universal”).
Cine ar trebui întrebat despre ce s-a întâmplat în timpul anchetării revoluţionarilor braşoveni? În primul rând, Stănică Tudor şi Mihai Creangă (fostul şef al arestului IGM), ambii condamnaţi definitiv în dosarul Gheorghe Ursu şi aflaţi (era 2004 – n.m.) în executarea pedepsei în Penitenciarul de maximă siguranţă Rahova.
În al doilea rând, ofiţerii anchetatori printre care i-am putea numi pe Matei, pe Neagu (zis Câinele roşu), pe Drăgoi, pe Mihăiasa şi pe alţii, ajunşi acum (era 2004, în plin regim al PSD = ciuma roşie, n.m.) generali şi aflaţi în funcţii-cheie înfruntea IGP (Inspectoratului General al Poliţiei) şi chia MAI (Ministerul Afacerilor Interne). Şi, în al treilea rând, subofiţerii din arest, toţi identificaţi în acelaşi dosar “Gheorghe Ursu”. (Christian Levant)
