A șaptea dimensiune

România condamnată la subdezvoltare: consum pe datorie, investiţii abandonate

Fiecare român are de plătit 3.000 de euro în contul datoriilor făcute de stat, cu 15% mai mult decât în 2012 şi cu 30% în plus faţă de 2010. Împrumuturile s-au umflat pentru salarii şi pensii, fără investiţii productive.

Datoria publică a depăşit 271 miliarde lei, la jumătatea lui 2014, fiind de două ori şi jumătate mai mare decât în 2008, anul în care criza economică a explodat în România. Sume imense au fost împrumutate pentru plata salariilor şi a pensiilor, într-un moment în care statul nu a mai fost în stare să-şi achite obligaţiile curente. În ciuda tăierilor şi a încercărilor de echilibrare a bugetului, tendinţa se menţine până în prezent: guvernul continuă să ia bani pentru consum, fără să genereze investiţii productive. Din această cauză, datoria devine tot mai riscantă pentru că, în loc să creeze condiţii de creştere în viitor, pune presiune pe generaţiile următoare. Reîntregirea salariilor bugetarilor, dar şi angajarea altor cheltuieli de personal sau cu bunurile şi serviciile au însemnat noi credite. În acest timp, Produsul Intern Brut (PIB) abia a recuperat prăbuşirea din vârful crizei, apropiindu-se de nivelul pe care îl avea în urmă cu şase ani. Ritmul superior de majorare a datoriei publice comparativ cu cel al PIB se reflectă în creşterea riscului de solvabilitate şi implică o atenţie deosebită din partea factorilor de decizie ai Ministerului Finanţelor, remarcă un raport de audit al Curţii de Conturi privind datoria publică. Dependenţa de noi împrumuturi este atât de mare, încât sumele luate de guvern de la finanţatori interni şi externi au depăşit nu doar creşterea economică, ci şi creşterea exporturilor şi a veniturilor din taxe şi impozite. Pe scurt, nevoile actuale ale statului, aşa cum sunt gândite şi dimensionate de guvern, nu sunt corelate cu avansul economiei româneşti, astfel încât datoria să scadă treptat şi să devină mai uşor de rambursat.

Imprumuturile au fost mai mari decât era necesar

În acelaşi timp, tot Curtea de Conturi observă că împrumuturile au fost mai mari decât era necesar pentru acoperirea deficitului. Cu alte cuvinte, guvernul s-a împrumutat mai mult şi, deci, a cheltuit mai mult decât impuneau obligaţiile stringente. Prin urmare, cheltuielile publice s-au gonflat pentru consum, periclitând dezvoltarea viitoare. Un alt efect al acestei politici este o creştere economică pe hârtie, în spatele căreia se ascund datorii mai multe şi cheltuieli guvernamentale mai mari. „E ca şi cum mă uit la vecinul meu şi într-o zi îl văd cum începe să care la mobilă şi aparatură electronică, toate cumpărate din cardul de credit, şi rămân mut de uimire la creşterea sa economică. Ea e falsă şi se face pe fondul sacrificării creşterilor economice viitoare, când toate aceste datorii acumulate de sectorul public, în mare parte pentru pensii, salarii şi cheltuieli cu bunuri şi servicii la preţuri îndoielnic de mari, trebuie date înapoi“, explică profesorul de economie, Cristian Păun.

Dezastrul bugetar

Strategia guvernului – consum şi zero investiţii – este reconfirmată de cea de-a doua rectificare bugetară, aprobată pe 1 octombrie. După acelaşi model, ca la prima rectificare, guvernul taie masiv banii alocaţi iniţial investiţiilor şi îi redirecţionează la cheltuieli curente. Cea mai flagrantă decizie, cu implicaţii multiple şi serioase asupra creşterii economice, e anularea celor 3,9 miliarde de lei de la finanţarea proiectelor din fonduri europene, inclusiv autostrăzi. Compania Naţională de Autostrăzi a pierdut aproape un miliard cu această ocazie. Prin această măsură, executivul a renunţat totodată la miliarde de euro din fondurile UE, din care ar trebui să se construiască mari proiecte de infrastructură care creează locuri de muncă şi contribuie la dezvoltarea pe termen lung. Pe de-o parte, abandonează lucrări cu mare impact pentru creştere din bani europeni, dar pe de altă parte guvernul majorează împrumuturile purtătoare de costuri pentru cheltuieli de consum care îndatorează generaţiile viitoare şi care asigură doar supravieţuirea la limita sărăciei.

Politicile economice se înscriu într-o paradigmă a subdezvoltării, de ani de zile, care sacrifică creşterea economică solidă pe termen lung, bazată pe investiţii productive, în schimbul unei iluzorii bunăstări de moment şi a unor beneficii electorale pentru politicienii aflaţi la guvernare.

Sursa (citeste mai mult)

Citeste si articolele:

• Mitomanul Ponta a îndatorat extern România cu peste 8 miliarde de euro
• Ponta, creștinul-ortodox model: căsătorit, dar în pat cu amanta
• Victor Ponta, un boschetar al politicii românești
• Cât de mârlan poate fi mitomanul Ponta
• Nu Ponta, nu un președinte pentru pușcăriași