A șaptea dimensiune

Era în ianuarie 1999. Ajunşi, har Domunului, cu craniile întregi, la ceasul bilanţului, gânditorii din redacţia revistei “Academia Caţavencu”, au organizat simpozionul cu tema “Mineriada – încotro”. Am reţinut, pentru gânditorii care ne citesc, câteva dintre ideile mai frapante sau, dacă “frapant” sună prea traumatizant, mai izbitoare.

Capitolul I
Despre suferinţele şi revoltele minerilor în pantă

Românii mineri în 1999: Petroşani: 50% din totalul populaţiei este în şomaj. Disponibilizările din 1997, considerate un mare succes, s-au întors, sub formă de bombă, în 1998. S-au întors, practic, disponibilizaţii însăşi, care n-au găsit niciun motiv de care să se agaţe pe-acolo pe unde au plecat. Locuiesc unde apucă. Sau în fostele locuinţe, din care, între timp, au vândut tot. Trăiesc la un standard mult mai amărât decât cel cu care erau obişnuiţi.

Programele alternative, atâtea câte există, sunt gândite de economişti şi finanţişti, fără nicio legătură cu realitatea socială: comportamentul individual de risc este o însuşire total străină românului de Jiu, care e antrenat de generaţii să funcţioneze în echipă sau în gaşcă şi, pe de altă parte, musai să răspundă cineva, cine-o fi – guvern, Preşedinte, Cozma, Ceauşescu, Doamne-Doamne – de destinul şi butelia sa.

Aşa că proiectele pentru care se cheltuiesc milioane de dolari ca să se însămânţeze capitalismul gândit la Bucureşti mor odată cu decontul. Cu ciupercării şi ferme de prepeliţe (exemple reale) nu se poate scoate toată Valea din rahat. Culmea, nu banii sunt prima problemă, ci “lipsa resurselor umane care să catalizeze procesele de dezvoltare”. Minerii trăiesc mai prost şi sunt speriaţi de soarta disponibilizaţilor. Şi tot aşa.

Ştie oare guvernul (Radu Vasile, la acea vreme – n.m.) toate astea. Judecând după compertament, nu. Dacă le ştie, e vinovat de trădare, conspiraţie etc. Are posibilitatea să le afle? Păi, cele de mai sus sunt informaţii repovestite de noi aşa cum le-am în repovestite de noi aşa cum le-am înţeles dintr-o cercetare comisă de Institutul pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, cercetare finanţată de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (tot unchiu’ Soros, că el are timp pentru d-astea) şi pusă la dispoziţia tuturor celor interesaţi, în iunie anul trecut. Precizăm că studiul anticipa atunci o explozie socială care urma să se producă în câteva luni. Am identificat, aşadar, un prim complice în pregătirea mineriadei: guvernul.

Briganzii sindicali. Flămânzi de lideri cum sunt minerii, a prins iute cheag o bandă de lideri ‘nălţaţi imediat după 1989. Subinginerul Miron Cozma, miner care n-a mai pus piciorul în mină de peste 15 ani (era în 1999 – n.m.), s-a lansat ca lider charismatic din rolul de DJ la discoteca din Petroşani. Din bube, mucegaiuri şi tupeu, ne procopsirăm cu un Garibaldi de Jiu: Cozma conduce Valea prin teroare; manageriatul a fost anihilat, niciun director nu îndrăzneşte, de ani de zile, să mai ia vreo decizie, dezastrul economic al bazinului minier fiind produsul direct al intervenţiilor autoritar-bezmetice ale lucifericului lider; singura resursă naturală pe care Cozma înţelege să o exploateze este bugetul; nu vă mai obosim cu dimensiunea sa de infractor: mai are deschise (avea în ianuarie 1999 – n.m.) vreo 5 dosare penale din cele câteva zeci la care ar fi avut dreptul; fără acordul lui nu se fac afaceri importante în Vale; venitul îi este estimat la 180 milioane de lei (vechi; 18 mii de lei noi – n.m.) lunar; salariul este de numai 10 milioane, restul banilor provenind din tot soiul de “afaceri” penale; doar maşina lui costă pe lună 25 de milioane; cele 7 gorile ale lui sunt plătite fraudulos cu peste 200 de milioane; primarii, poliţiştii, judecătorii din Valea Jiului fac mari eforturi să nu încalce legea junglei.

După modelul lui Cozma, la altă scară, şi ceilalţi lideri sindicali au performanţe notabile: Luca Geza, lider de Uricani, beat muci, face zob trei maşini într-o parcare şi, conform legii junglei din Valea lui Miron Cozma, nu păţeşte nimic; Giurgiu, sindicalist de Aninoasa, este cercetat pentru înşelăciune şi tarfic de influenţă; fostul lider sindical Torsan câştigă, cu familia lui, cât o brigadă dintr-un abataj; liderii sindicali Loiş şi Ciontu l-au sechestrat pe fostul director general Rancea, internat, apoi, în stare de şoc, la spitalul Petroşani; liderul sindical de Petrila, Ion Temneanu, comite falsuri în decontarea biletelor de tratament; din nou Ciontu şi Loiş îl bat sălbatic pe arbitrul Marincău din Deva; liderul sindical Bădârcă are două apartamente în Petroşani, unul în Bucureşti şi o casă în Mehedinţi. Se descurcă fiecare după posibilităţile oferite de legea junglei. Apreciem că, în România anului 1999, scorul de infracţionalitate din Valea Jiului nu este egalat decât de mafia rusă, prezentă în fostele republici sovietice. Asta dacă existenţa în afara legii poate fi considerată infracţiune.

Minerii justiţiei. Alţi complici. Nu mai comentăm. Justiţia? O frază de dânşii inventată (asta era justiţia în 1999, după care plânge azi, în 2017, jegul, gunoiul, limbricul, ticălosul de Tăriceanu – 5 soacre – n.m.). (“Academia Caţavencu”, nr. 374/1999)

Citeste si articolele:

• Minerii, hoarda care a devastat Romania in anii 1990
• La mineriada din 1991, SPP-ul KGB-istului Iliescu a folosit substante toxice de lupta interzise prin Conventia de la Geneva
• De ce Ion Iliescu nu este judecat pentru crimele de la Mineriada din iunie 1990?
• După ce au izolat România de lumea civilizată, gorilele bolşevice se pregătesc de o nouă mineriadă
• Unde s-au dus banii de spitale si autostrazi: in subventionarea minelor nerentabile si a minerilor teroristului Miron Cozma