Cum a început scandalul licenţelor Microsoft, în care a fost implicată Ecaterina Andronescu, cea care a distrus învăţământul românesc

vineri, ianuarie 1, 2021 13:37

PSD, ciuma rosieCelor care nu ştiu despre ce este vorba le recomand materialul ROMÂNIA FURATĂ. Tunul de 67 milioane de dolari din afacerea Microsoft. Material ce apărea pe Digi24 în octombrie 2014.

Prin schimbarea legilor justiţiei de către PSD = ciuma roşie, la 1 februarie 2018, toţi cei şapte miniştri acuzaţi de tunul din afacerea Microsoft au scăpat pentru totdeauna de anchetă. Aşa se întâmplă când 2-3 milioane de imbecili, cretini şi idioţi care, din diverse motive, votează grupul infracţional organizat cu acronimul PSD.

Dar să revenim. Cum a început afacerea Microsoft? În 2004, cu mafiotul PSD-ist Adrian Năstase prim-ministrul României, urmaşul lui Şerban Mihăilescu (PSD), alias Micky Şpagă, a demarat afacerea care va păgubi statul român de 67 de milioane de dolari, bani suficienţi pentru a construi două spitale de nivel mediu, ce ar fi salvat vieţile românilor. Unde s-au dus banii? În principal, în averile mafioţilor din PSD = ciuma roşie.

Iată şi însemnările (două) din “Academia Caţavencu”, nr. 657/2004.

Licenţă, cimitir al interneţii mele

Umbra lui Micky Şpagă încă mai bântuie pe pereţii Secretariatului General al Guvernului (este vorba de guvernul Adrian Năstase, al ciumei roşii – n.m.). De aici, de pe pereţi, umbrei lui Micky Şpagă nu i-a fost greu să se infiltreze prin prizele SGG-ului şi să se arate pe monitoarele instituţiei, intrând prin Windows după ce-a fost dat afară pe uşă. Umbra a şi reuşit să declanşeze un scandal tipic lui Micky Şpagă: cumpărarea de licenţe Microsoft de la Fujitsu Siemens. În contract au figurat: Microsoft Irlanda ca furnizor, Fujitsu Siemens ca intermediar şi 54 de milioane de dolari ca sumă de plată. Adică două nume de prestigiu şi o sumă pe măsură, despre care un mouse ne-a ciripit că ar fi dublă faţă de valoarea de piaţă a licenţelor. E posibil ca lucrul acesta să vă fi fost ciripit şi de alte mouse-uri, însă mouse-ul nostru, mai atent la detalii decât al lor, o să vă facă mai jos şi o scurtă descriere a metodei de plată:

Care-i gheshift-ul

SGG va face plata cu ajutorul a 9 bilete la ordin scadente la intervale semestriale, începând din 2005. Toate-s limpezi până aici, şi la fel ar rămâne în continuare dacă pe fir nu ar apărea bârfa că Eugen Bejenariu, înlocuitorul lui Micky Şpagă, ar umbla la ghişeele BCR (pe atunci bancă de stat – n.m.) cu gânduri nu tocmai capitaliste. Bârfa mai spune că Bejenariu, fost membru în CA al BCR, încearcă să convingă banca să preia de la intermediar cele 9 bilete la ordin şi să se transforme astfel în finanţator al operaţiunii. Adică, ce s- mai dăm la refresh pe toate părţile: BCR ar urma să plătească toată pleaşca şi să ne mai facă o dată din tastatură.

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu