Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II)

joi, mai 13, 2010 15:41
Posted in category Istorie

ComunismPentru a înţelege mai bine partea a II-a, vezi şi partea I.

Herbert Zilber, zis Belu, s-a născut în 1901 la Tîrgu Frumos, iar în liceu, la Bucureşti, s-a lipit de mişcarea socialistă ca de o femeie frumoasă de care te îndrăgosteşti în adolescenţă şi pe care o visezi până la moarte. Apoi a plecat în Franţa să-şi continue studiile, fără însă să-şi abandoneze idealurile revoluţionare, de unde a revenit în ţară, fiind arestat pentru spionaj în favoarea sovieticilor. Primeşte cinci ani de pârnaie, dar procesul se rejudecă şi iese după un an; în 1932, e angajat de marele economist ţărănist de stânga Virgil Madgearu la Institutul de Studiere a Conjucturii Economice, îl ştia din studenţie ca băiat deştept, şi stă acolo până în 1940, continuând să-şi vadă de trebile politice în ilegalitate, apropiindu-se de Lucreţiu Pătrăşcanu şi legând cu acesta o strânsă amiciţie.

După apariţia sovieticilor pe scena istoriei României, Zilber devine un fel de eminenţă cenuşie pe partea economică, dar apropierea de Pătraşcanu şi faptul că Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker se înţeleseseră să-l mazilească pe singurul intelectual marxist onorabil al PCR fac ca Belu să fie exclus din partid în 1947, ca victimă colaterală, apoi arestat în 1948 şi târât la process, unde primeşte o condamnare pe viaţă.

E graţiat în 1964 şi îşi scrie memoriile, dar Securitatea îi înscenează un jaf şi i le fură, însă Ziber, fire tenace, le rescrie. Ambele versiuni vor apărea după 1990, în două ediţii succesive; iată cum vedea Zilber adeziunea la ideile comuniste înainte de 8 mai 1921: “Puţinii care veneau la noi (Partidul Socialist, n.m.) erau mânaţi de cele mai variate motive … Unguri şi bulgari care doreau despărţirea de România, muncitori care se vedeau stăpâni pe uzine, evrei îngroziţi de antisemitism, şomeri fără profesiune definită sau profesionişti mediocri, politicieni nerealizaţi sau nerealizabili în alte partide politice, casnice urâte sau bovarice, copii sătui de şcoală; din această lume se recrutau, înainte de război, activiştii de partid”.

Din această ceaţă de personaje apare PCR-ul la primul congres din 8 mai 1921. E greu să numim congres acea adunare în care mulţi dintre cei prezenţi erau agenţi ai Siguranţei. Imediat ce se votează afilierea la Komintern, pe 12 mai, oamenii lui Avrescu, care încercuiseră preventiv sala de şedinţe, îi umflă pe comunişti şi zdup cu ei la Văcăreşti.

Începe un proces lung şi mediatizat, în care Gheorghe Cristescu, zis şi Plăpumaru, parlamentar şi lider al nou înfiinţatului PCR, a stat în boxă alături de cei vreo trei sute de acuzaţi de propagandă comunistă, destabilizarea statului sau sabotaj. Acuzatorii voiau să facă legătura între Marx Goldstein, zis Ciungul, bolşevicul anarhist care pusese o bombă la Senat în 8 decembrie 1920, şi comuniştii lui Cristescu. Legătura chiar exista, dacă ne gândim că oamenii lui Cristescu erau complicii lui Goldstein. De fapt, Plăpumaru era şeful aripii politice a organizaţiei teroriste, apărea în public, învârtea o părticică din banii Moscovei şi îmbina propaganda politică cu acţiunile clandestine. Ajunsese în această postură graţie gurii bogate, dar şi discipolatului credincios faţă de prima mare figură a comunismului românesc, bulgarul Rakovski. De ei ne vom ocupa în episodul următor.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.3/2009 (autor Alin Ionescu).

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II)”

  1. Aceasta-i tara mea si neamul meu cel romanesc | A șaptea dimensiune says:

    februarie 6th, 2016 at 15:42

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

  2. Un dezastru de 20 de ani pentru România: învăţământul particular | A șaptea dimensiune says:

    februarie 7th, 2016 at 15:31

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

  3. Este ‘Moromeţii’ lui Marin Preda o scriere proletcultistă? | A șaptea dimensiune says:

    februarie 8th, 2016 at 11:35

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

  4. In Finlanda, pe la 1600, s-a legiferat: cine nu stie sa scrie si sa citeasca, nu are voie sa procreeze | A șaptea dimensiune says:

    februarie 8th, 2016 at 19:17

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

  5. Happy-end fanariot la 1763 | A șaptea dimensiune says:

    august 23rd, 2018 at 18:41

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

  6. Istoria netrucata, dar hazlie, a romanilor: batalia de la Calugareni | A șaptea dimensiune says:

    mai 5th, 2019 at 20:42

    […] Cum au minţit bolşevicii zeci de generaţii de elevi, falsificând istoria (II) […]

Adauga un comentariu