A șaptea dimensiune

Ceea ce face diferenţa între o ţară civilizată, prosperă, dezvoltată economic şi o ţară bananieră, coruptă, săracă, subdezvoltată este nivelul corupţiei. Dacă în ţările civilizate corupţia este pedepsită drastic şi cei bănuiţi de corupţie înlăturaţi din funcţii, în ţarile bananiere corupţia este un cancer ce macină societatea şi o distruge din interior. Atunci când o societate este coruptă, toate mecanismele ei de funcţionare sunt grav alterate, iar rezultatul înseamnă, printre altele, milioane de oameni care emigrează spre o lume mai bună, cum s-a întâmplat şi în România de după 1989 (ar fi plecat de două ori mai mulţi români şi înainte de 1989, dacă dictatura comunistă ar fi îngăduit românilor să plece liberi în alte ţări; în comunism nu puteai părăsi ţara, iar cei care o făceau fără aprobarea Securităţii erau consideraţi trădători).

Un loc unde corupţia a găsit terenul cel mai propice de dezvoltare a fost, este şi va fi Poliţia Română, dacă nu se reformează radical această cloacă plină de incompetenţi şi şpăgari. Haideţi să vedem cum erau promovaţi ofiţerii de poliţie în 2004, pe vremea când PSD = ciuma roşie controla România, prin KGB-istul criminal Ion Iliescu la Cotroceni şi cel mai corupt premier al României, Adrian Năstase, la Palatul Victoria.

Cin’ se aseamănă la grade se adună

Când prind puţin timp liber, unii se duc la Vamă, alţii se duc la munte. Secretarul de stat Toma Zaharia (din 2004; secretar de stat în Ministerul de Interne – n.m.) are şi el fixurile lui: o dată la 2 luni se duce la mănăstirea Bistriţa, unde poposeşte la un vechi prieten, stareţul Ciprian Zaharia, un om cu reputaţie destul de proastă în zonă, despre el şoptindu-se că ar fi fost securist.

Ori de când vine Toma, ori de când e stareţ Zaharia, Dumnezeu pare să îşi fi luat mâna protectoare de pe mănăstire, probabil din cauza lucrurilor necurate care se întâmplă acolo.

Dumnezeu plecând, secretarul de stat a intervenit pentru ca stareţul Ciprian să aibă permanent de pază doi jandarmi, fiind cam singurul călugăr din ţară cu bodiguarzi.

Şi totuşi, ce se întâmplă acolo? Se întâmplă ca la mănăstire să vină să îi pupe mâna lui Zaharia diferiţi prieteni de-o viaţă. Unul ar fi comisarul-şef Aurel Munteanu, şeful (din 2004 – n.m.) IJP Neamţ, despre care aceiaşi nemţeni îşi aduc aminte că a fost avansat la excepţional imediat după ce şi-a paradit Opelul, fiind în stare de ebrietate.

Alţii ar fi diferiţi ofiţeri care visează la aceleaşi promovări la excepţional, despre care vom vorbi mai pe larg în alt articol. Să fie locul sfânt de vină sau aerul curat de la munte, cert e că în Neamţ promovările la excepţional s-ar da mai ieftin decât în restul ţării, unde-s 5.000 de euro. Aici, doar 2.000 de dolari. Aleluia! (“Academia Caţavencu”, nr. 661/2004)

Citeşte şi articolele:

• Cu o Poliţie coruptă şi mână-n mână cu Mafia, pe români nu-i apără nimeni de interlopi
• Care-i deosebirea dintre poliţiştii români de astăzi şi cei corupţi de narcotraficantul Pablo Escobar
• Din nou despre poliţiştii din România – şpăgarii şi incompetenţii patriei; şi prietenii interlopilor
• Corupţia poliţiştilor naşte mafioţi; şi o ţară bananieră controlată de mafie
• Frăţia interlopilor cu poliţiştii a transformat sudul României în Fanarul Europei