A șaptea dimensiune

GPS este acronimul sintagmei ‘Global Positioning System’ şi a fost dezvoltat iniţial pentru armata SUA, ca multe alte aplicaţii devenite, între timp, obişnuite pentru zilele noastre.

Pentru a funcţiona GPS-ul, 24 de sateliţi ai Pământului (re)transmit mereu anumite informaţii. Receptorul GPS determină locaţia şi ‘marchează’ locul pe o hartă electronică. Apoi, cu ajutorul sateliţilor şi a componentelor GPS, este ales cel mai convenabil traseu.

GPS-ul poate fi:

• PPS (Precise Positioning System), trimite informaţii detaliate, care permit o localizare foarte precisă. PPS este rezervată pentru aplicaţii militare, semnalele fiind criptate.
• SPS (Standard Positioning Service) funcţionează cu semnale mai puţin precise decât PPS; eroarea de detectare, corectată în timp, este de maximum 15 metri.
• DGPS (Differential GPS) creşte acurateţea determinării poziţiei, eroarea fiind de ordinul câtorva centimetri; este utilizată în topografie.

Multe dintre telefoanele mobile actuale sunt echipate cu opţiunea Assisted GPS. Semnalele GPS sunt foarte slabe sau lipsesc în clădiri, canioane etc. Dacă GPS-ul este o licenţă americană, Agenţia Spaţială Europeană are proiectul Galileo, în care se prevede a fi folosiţi 60 de sateliţi. Ruşii au sistemul GLONASS, care funcţionează mai greu, în orice punct la Pământului, datorită numărului insuficient de sateliţi. Mai în detaliu despre GPS la următoarele link https://www.softwarehouse.ro/Elettronica%20Satellitare%20Site/despre%20GPS.htm.

Citeste si articolele:

• Suntem copiii stelelor
• Cum identificăm diverse Obiecte Zburătoare Neidentificate
• Cum să construim un Armaggedon fără profesor
• Cum se văd planetele sistemului solar
• Cum s-au descoperit galaxiile