Tunurile imobiliare ale fraţilor Negoiţă, adevăraţi mafioţi PSD-işti

joi, august 4, 2011 13:26

Fratii NegoitaÎn perioada 2001 – 2004 s-au pus bazele clanurilor care şi azi fac legea în România. Din aceste clanuri fac parte judecători, procurori, avocaţi, notari, poliţişti, consilieri locali, primari, capul fiind un interlop cu relaţii în sfera politică. În povestea reală de mai jos, preluată din ‘Academia Caţavencu’ (2009), capul este afaceristul Ionuţ Negoiţă, fratele şi asociatul deputatului PSD Robert Negoiţă.

Privind odată la tembelizor, pe Realitatea TV, l-am auzit pe acest Robert Negoiţă vorbind. În limba română. Făcea atâtea greşeli de exprimare încât ‘succesurile’ de care s-a făcut atâta tam-tam este o greşeală nevinovată. Din întâmplarea de mai jos se poate înţelege şi ce justiţie europeană (hă, hă, hă) avem.

În Republica Bananieră România funcţionează încă PCR-ul (pile-cunoştinţe-relaţii), una din marile crime ale dictaturii comuniste fiind corupţia generalizată în care au trăit românii pe vremea cizmarului, atunci când orice se putea rezolva, pe lângă lege, dacă aveai cunoştinţele potrivite. Probabil numai dacă ar intra la puşcărie măcar 25% dintre cei ce formează categoriile profesionale amintite mai sus ar fi şanse ca noi, românii, să avem o justiţie pentru care ‘dreptatea’ este noţiunea de bază. Dar haideţi să vedem cum se poate fura proprietatea în România, proprietate ‘garantată de stat’ (hă, hă, hă).

Cum să vinzi un oraș pentru imobiliare (I)

Se întîmplă în România: în 2001, un cetățean primește moștenire un teren în satul Cheia, comuna Măneciu, în județul Prahova. Ajuns la fața locului să-și ia în primire terenul, omul descoperă că pe el stau, mîndre și nestingherite, trei case. Trei! Nici una a lui, firește. Ca să se lumineze, omul se înființează la ușa Primăriei. Aici, ghinion: informațiile despre cine a construit pe terenul lui sînt „confidențiale”.

Bătrînii imobili, furnizori de terenuri de lux

Din acest punct al poveștii, Kafka ar putea povesti mai cu talent. Da’ facem și noi ce putem, mai ales că avem și material berechet. Deci: omul nostru se numește Victor Vasile. El, de capul lui, s-a chinuit să dezlege povestea. Și a descoperit că terenul lui încăpuse pe mîna unei întregi rețele compuse din judecători, notari și oameni din administrația locală care făceau în zonă afaceri cu terenuri. Principalii furnizori de materie primă pentru această afacere imobiliară erau proprietarii bătrîni și bolnavi din Cheia, care erau ușor de jefuit. Mai ales că nu mai aveau nici anii și nici forța să se plimbe prin instanță. Spre exemplu, cel de la care moștenise terenul Victor Vasile era un bătrîn cu picioarele amputate și proteză cardiacă, care în ultimii săi ani de viață nu mai apucase să treacă prin Cheia să-și verifice proprietățile (pentru că locuia în București).

Cum „speli“ un teren obținut ilegal?

Totuși, cum a ajuns rețeaua despre care am spus mai înainte să dea terenuri unor oameni care nu aveau nici un drept asupra lor? A fost găsit un proprietar fără discernămînt, posesor a două hectare de teren în apropierea comunei Măneciu. Proprietarul, adică un bătrîn alcoolic, născut în ’22, fără moștenitori și care a și murit în 2005, figurează în multe acte ale Primăriei Măneciu ca vînzător de teren. Șmecheria era următoarea: moșul era doar folosit pentru a semna contracte de vînzare-cumpărare, chipurile din terenul lui. De fapt, cumpărătorii, pe blat cu Primăria Măneciu, primeau terenuri în alte locuri.

În faza a doua, intervenea un proiectant (tot timpul același: Incop SRL), care întocmea documentațiile cadastrale. De altfel, Incop s-a și ales cu dosar la DNA, după ce Oficiul de Cadastru Prahova a făcut plîngere: cei de la Incop le-au falsificat ștampila, pe care o foloseau pentru a produce act false în serie.

Faza a treia: documentele erau vizate, mai departe, de Consiliul Local Măneciu.

Faza a patra: actele ajungeau la notar. Care, fără să verifice autenticitatea lor, parafa afacerea.

Faza a cincea: se obțineau certificatele de urbanism și autorizațiile de construcție emise de Consiliul Local (nu de Primărie, cum ar trebui) pentru adresa „sat Cheia, comuna Măneciu“, fără stradă, fără număr și fără vreo altă identificare a terenului.

Dosarul a ajuns fantomă la Parchetul General (iunie 2004)

Tot ce v-am povestit mai înainte a fost documentat de țepuitul de la începutul textului, Victor Vasile. La finalul textului, o să constatați că Poliția i-a dat dreptate. Cu toate astea, omul nu și-a recuperat terenul, încă. De ce, mai jos.

Deci: după ce și-a făcut singur rost de acte și de informații, Victor Vasile a numărat 56 de făptuitori și a făcut o plîngere penală pe numele acestora. A depus-o la Parchetul General pe 11 iunie 2004. Iar de aici începe demența: fără să dea un număr dosarului (adică, practic, fără să deschidă un dosar), PG sparge plîngerea: păstrează, spre anchetare, trei făptuitori (judecători), iar pe restul de 53 îi trimite, să fie cercetați, la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploiești. În scurt, cei trei judecători primesc NUP (neînceperea urmăririi penale).

Înalta Curte a judecat mere, dar a motivat cu pere (februarie 2006)

Cu buzele umflate după NUP-ul primit la PG, Victor Vasile a făcut plîngere (recurs) la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Aici, judecătorii de la instanța supremă au respins recursul omului. Dar și-au explicat decizia atașînd motivarea dintr-o altă cauză. Adică au judecat recursul lui Victor Vasile, însă, în textul hotărîrii, instanța a făcut vorbire despre ALTÄ‚ cauză, a ALTUI cetățean care și-a căutat dreptatea la Înalta Curte. Incredibil! Dar adevărat.

La Ploiești, procurorii nu au cercetat pe motive de rudenie (2004)

Să ne întoarcem puțin la Ploiești (la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel), unde ajunsese cealaltă bucată de dosar, cu restul de 53 de făptuitori. Aici, procurorul de caz, Georgeta Buliga, trimite dosarul înapoi la Parchetul General. Pentru că, spune Buliga, petentul Victor Vasile o acuză de faptul că are dosar la DNA pentru luare de mită, bașca și că e prietenă de familie cu notărița Eugenia Codescu, cercetată în dosar. Care notăriță este chiar soția șefului ei, Alexandru Codescu, procuror-șef la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploiești.

Un nou NUP la Parchetul General (iulie 2005)

Booon, deci dosarul s-a întors la Parchetul General. Unde, printr-o mare coincidență, a ajuns tot la Daniela Matei, procurorul care le dăduse NUP, în primă fază, celor trei judecători. Ei bine, deși cercetarea notăriței Eugenia Codescu nu era de competența Parchetului General, cu ajutorul fostului procuror general al României, Ilie Botoș, PG i-a dat NUP și Eugeniei Codescu (în 8 iulie 2005). Apoi, dosarul a fost retrimis la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploiești.

Din nou, la Ploiești, unde toți infractorii sînt onești (septembrie 2005)

La a doua descălecare a dosarului la Ploiești, acesta a ajuns tot la procurorul Georgeta Buliga, cea care se recuzase singurică din acest dosar. Fără să ceară măcar plîngerea petentului (care nu se afla la dosar), Buliga dă NUP pentru șapte judecători și trei notari, pe 28 septembrie 2005, adică la două luni după ce primise dosarul. Ca dovadă a marilor cercetări pe care le-a făcut în această cauză, Buliga a dispus măsuri față de un notar care era decedat încă din 2002. Iar declarațiile notarilor cercetați și absolviți au fost luate la cîteva zile după ce se dăduse deja soluția. Recursul intentat de Victor Vasile împotriva rezoluției procurorului a ajuns, într-un final, tot pe mîna Înaltei Curți. Care, evident, a respins acțiunea.

Poliția Prahova: schema e ILEGALA, dar PRESCRISÄ‚ (octombrie 2005)

După ce dosarul a fost curățat de judecători și notari, restul de 41 de făptuitori au ajuns la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Prahova. Pe 11 octombrie 2005, procurorul dispune ca Inspectoratul de Poliție Prahova să facă cercetări în acest dosar. Poliția constată că terenul îi aparține de drept lui Victor Vasile și că au fost săvîrșite o serie de infracțiuni. Dar că, ATENȚIE, faptele s-au prescris deja! Nimeni nu face vorbire, însă, despre casele de pe terenul cetățeanului Victor Vasile. În timp ce Poliția făcea aceste cercetări, Parchetul de pe lîngă Tribunalul Prahova moare de neastîmpăr și își declină competența către Parchetul de pe lîngă Judecătoria Vălenii de Munte. Care dă NUP la tot poporul. Răsfoind acest dosar, cetățeanul nostru dă cu nasul peste una bucată bilețel roz pe care scrie „Măsura nu se comunică“.

P.S. De ce procurorii de la Parchetul General au acoperit șmenul imobiliar de la munte, aflați în numărul viitor. Deocamdată, un pont: unul dintre beneficiarii schemei este afaceristul Ionuț Negoiță, fratele și asociatul deputatului PSD Robert Negoiță.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

7 Responses to “Tunurile imobiliare ale fraţilor Negoiţă, adevăraţi mafioţi PSD-işti”

  1. Bugetari, aici sunt banii dumneavoastră! | A șaptea dimensiune says:

    martie 19th, 2016 at 12:37

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  2. Justiţia, cea mai mare problemă a României | A șaptea dimensiune says:

    martie 19th, 2016 at 12:59

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  3. România, o ţară coruptă ce vrea să trăiască bine | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 10:08

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  4. Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 10:24

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  5. Gabriel Oprea, un produs al regimului securisto-comunist Ilici KGB Iliescu (II) | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 14:50

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  6. Justiţia bananieră din România europeană | A șaptea dimensiune says:

    iunie 26th, 2016 at 20:07

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

  7. Republica România sau Teritoriul Fărădelegii | A șaptea dimensiune says:

    iunie 26th, 2016 at 20:53

    […] Tunurile imobiliare ale fratilor Negoita, adevarati mafioti PSD-isti […]

Adauga un comentariu