A șaptea dimensiune

Mama mea, Căruntu Elena, născută 27 iulie 1938, decedată 27 octombrie 2011, era o sfântă. Îi plăceau foarte mult florile, toate imaginile de mai jos, cu casa noastră, i se datorează. Mi-e foarte greu să scriu acum despre ea, deoarece mă podidesc lacrimile, de aceea rămâne să completez altădată acest material. Imi permit, totuşi, să citez ceea ce am scris la moartea ei: ‘Astazi, 27 octombrie 2011, la ora 10 a.m. mama mea a murit. Mama, acolo in cer unde ai ajuns, vreau sa-ti repet ca ne vom intalni peste un numar de ani stabilit de Domnul Hristos. Ai fost cea mai buna mama din lume. Orice copil si-ar dori o asemenea mama. Nu stiu daca ti-am spus de multe ori, dar sa stii ca te-am iubit enorm, scumpa si buna mea mama. Mi-ai frant inima si sufletul in aceasta zi de octombrie cu mult soare. Doar peste sufletul meu este o bezna cumplita in care ratacesc de ore bune. Mama mea scumpa, lacrimile mele nu mai contenesc de la plecarea ta. Doamne, de ce ai luat-o atat de repede? Mama mea buna si scumpa, nu stiu daca voi fi vrednic sa-ti cinstesc cum se cuvine memoria. Tot ce sunt azi iti datorez in mare masura. Doamne, nu uita de sufletul ei cel bun, de credinta simpla si pura pe care o purta. Mama, sa stii ca-n sufletul meu vei avea mereu cel mai special loc. Atat cat Dumnezeu ma va lasa pe acest pamant tu vei fi cea mai scumpa amintire a vietii mele. Dumnezeu sa te odihneasca in pace.’

Imagini cu casa de care se ocupa mama (mai ales partea cu florile)














Mai mult (mai putin)

Citeste si articolele:

• Amintiri din paradisul vieţii mele (II)
• Amintiri din paradisul vieţii mele (I)