A șaptea dimensiune

Dacă sunteţi curioşi cum puteţi vedea planetele sistemului solar, iată mai jos un material (găsit aici) care face puţină lumină în noaptea ignoranţei noastre. Dacă nu prea ştim mare lucru despre sistemul solar, iată mai întâi câteva date despre acesta (le-am luat de aici).

Sistemul solar este format din Soare, 9 planete, 68 sateliti ai planetelor, un numar insemnat de corpuri mici (comete si asteroizi), si mediu interplanetar – exista mai multi sateliti planetari care au fost descoperiti dar inca nu au fost denumiti oficial. Cu mici exceptii, satelitii planetari orbiteaza in acelasi sens ca si planetele si aproximativ in planul eliptic dar nu este o regula generala pentru comete si asteroizi.

In interiorul sistemului solar se afla Soarele, Mercur, Venus, Pamant si Marte. Planetele din exteriorul sistemului solar sunt Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto. Orbitele planetelor sunt elipse in jurul Soarelui , desi toate, exceptand Mercur si Pluto, sunt aproape circulare. Orbitele planetelor sunt mai mult sau mai putin in acelasi plan (numite eliptice si definite de planul orbitei Pamantului). Eclipticul este inclinat doar cu 7 grade de ecuatorul Soarelui. Orbita lui Pluto este deviata de plan cu o inclinatie de 17 grade.

O modalitate pentru a ne ajuta sa vizualizam dimensiunile relative in sistemul solar este sa ne imaginam un model care este redus ca dimensiune cu un factor de 1 miliard. In acest model, Pamantul are un diametru de 1,3 cm (de dimensiunea unui bob de strugure). Soarele are un diametru de 1,5 m (aproape inaltimea unui om) si la 150 m (cat un bloc) de la Pamant. Jupiter are 15 cm in diametru (dimensiunea unei grefe mai mari) si la 5 blocuri distanta. Saturn (de dimensiunea unei portocale) este la o distanta de 10 blocuri; Uranus si Neptun (de dimensiunea unei lamai) sunt la 20 respectiv 30 blocuri distanta. Un om cu dimensiunea la aceasta scala are dimensiunea unui atom; cea mai apropiata stea ar fi la aproximativ 40000 km departare.

Şi acum materialul promis la început.

Ochiometric vorbind, deosebirea majoră între stele și planete este că primele sclipesc, iar cele din urmă nu. De ce? Din cauza distanței. Deși stelele sînt leejeeer mai masive decît orice planetă, distanțele pînă la ele sînt enorm de mult mai mari. Astfel încît lumina care sosește de la stele vine pe un „canal“ foarte îngust, fiind mult mai afectată de diversele fluctuații ale densității atmosferei, care-i modifică, pe alocuri, indicele de refracție. În același mod în care apa „îndoaie“ razele de lumină de la o linguriță imersată, făcînd-o să pară frîntă, la fel și atmosfera schimbă direcția luminii sosite de la o stea. Bine, atmosfera strîmbă și lumina de la planete, dar fiind mult mai aproape, planetele au „cilindrul“ de lumină mai mare, astfel încît micile fluctuații ale atmosferei trec neobservate. Din același motiv, dacă te uiți de-a lungul liniilor ferate într-o zi toridă, imaginea acestora în zare tremură un pic.

Dar să ne întoarcem la planete. Ca o paranteză, orele la care răsar/apun/se văd variază. Deci puneți voi mîna pe site-ul ASTROVIEWER, introduceți datele corecte (locul/timpul) și vă prindeți ușor ce e de găsit pe cer.

Deocamdată (nopțile astea, adică) pe Saturn îl găsiți doar după apus, către apus, de la 10:30 pînă spre miezul nopții. Marte este foarte roșu și foarte jos deasupra orizontului noaptea, pe la 2:30, către est. Și Venus vă ajută doar dacă vă prinde dimineața, pe la 5, 5 și-oleacă, imediat înaintea răsăritului. Jupiter, în schimb, vă salvează. Răsare (tot în est, of course) pe la 1 noaptea. Cu un binoclu relativ bun, se pot vedea cei patru sateliți zăriți de Galileo: Io, Callisto, Ganymede și Europa (toți numiți după iubite ale lui Zeus, cu excepția lui G., care a fost iubit). Și iată și lovitura de grație: centrul lui Jupiter este cel mai mare diamant din sistemul solar (un volum de carbon la presiuni uriașe, mai mare ca Terra).

Citeste si articolele:

• Cum s-au descoperit galaxiile
• Ce ştim despre căldură
• Citate despre cunoaşterea prin ştiinţă
• Ce măsoară un cântar
• Ce fel de combustibil folosesc sateliţii spaţiali