Curajul de pe urmă al slugilor

duminică, iulie 8, 2018 10:00
Posted in category Dictatura comunistă

Raiul comunistÎn nişte memorii apocrife ale frizerului lui Hitler, scrise de Woody Allen, împuternicitul cu briciul spune că până şi el a avut momente de curaj şi că, într-o zi, riscând un scuipat al fuhrer-ului, i-a lăsat părul mai lung pe ceafă.

O scriitoare cu un acut simţ al caracterelor a izbutit să-l scoată din muţenie pe arhitectul intim al Ceauşeştilor, aşa cum scoţi din bârlog ursul, după ce vânătoarea s-a încheiat. Nu cu praful de puşcă, ci cu mireasma mierii. Cu amăgirea publicităţii.

Lunga spovedanie, a arhitectului Camil Roguski, stimulată cu amabilă perfidie de Mirela Petcu, în cartea “Ceauşescu, adevăruri din umbră”, nu vine cu noutăţi din viaţa de “simpli cetăţeni” a cârmaciului şi a muierii lui, în schimb avem pentru prima dată dezvăluită cu fidelitate psihologia slugii de budoar.

Stuchiţi sau nestuchiţi, lacheii de protocol zero au dus un trai umil, dar îndestulat prin Gospodăria de Partid în preajma satrapilor. În plus, au avut satisfacţia de a conta ca stăpâni în absolut pentru muncitorii de palat.

Camil Roguski a decorat şi interioare de gală, dar a împodobit şi brazi de Crăciun. Am putea să ne gândim la Leonardo da Vinci, care-i construia regelui Franţei maşinării miraculoase la serbările de castel şi picta măşti de o zi. Însă ar fi să punem alături pe stăpânul de suverani cu sluga de chiaburi.

Mărturiile despre “Ceauşeştii în papuci” sunt benigne. Nici nu înroşesc, nici nu albăstresc hârtia de turnesol. Poate fi un observator sagace numai cine-şi propune să ţină tot timpul ochii deschişi. Domnul arhitect i-a ţinut întredeschişi şi a filtrat realitatea printr-un soi de teorie a construitului aidoma comanditarului.

El ne spune că Ceauşescu a ridicat, totuşi, blocuri. Ca şi cum în ţările libere doar se dărâmau blocuri. După ce am aflat aproape totul despre satrapii României, nuanţa ne-o vor servi, probabil, martorii complet neluaţi în seamă. Poate frizerul lui Ceauşescu, poate medicul, care avea onoarea să-i umble-n fund pe prostată. (“Academia Caţavencu”, nr. 480/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Curajul de pe urmă al slugilor”

  1. Despre Elisabeta Rizea | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 14th, 2019 at 14:29

    […] Curajul de pe urmă al slugilor […]

Adauga un comentariu