A șaptea dimensiune

Extras dintr-un interviu acordat, în ianuarie 2008, unui redactor al “Academiei Caţavencu” de către Cristian Danileţ, un tânăr judacător din Cluj.

Rep.: De ce vă hărţuieşte CSM-ul?
C.D.: În 2005, am mers la şedinţele CSM. Uimit de nivelul scăzut al discuţiilor, am început să notez dialogurile şi să le pun pe site-ul SoJust (asociaţia reformistă din care fac parte) şi forumurile de magistraţi. Era prima comunicare către exteriorul CSM şi asta i-a deranjat. Apoi am luat public poziţii contra CSM cu privire la neregulile acestuia: au întocmit regulamente contra legilor, şi-au constituit o bază de date cu informaţii secrete despre magistraţii neetici, au pus oameni ilegal în comisiile de organizare a concursurilor. Ultima găselniţă a fost să trimită trei inspectori la Cluj să mă cerceteze dacă e adevărat ce a scris un jurnalist, cum că la un anumit seminar despre drepturile omului am discutat despre corupţia din sistemul juridic. Inspectorii mi-au spus din prima: “Dovediţi că nu aţi spus ce a scris ziaristul”. Am crezut că visez!
Rep.: Care-s preţurile pieţei din magistratură ?
C.D.: După comunicatele DNA, s-au derulat anchete pentru mită în cazul unor poliţişti, avocaţi, judecători, procurori, experţi, lichidatori. Valoarea folosului variază, în aceste cazuri, de la 20 de euro la spray-uri, viţei, mobilă şi autoturisme, depinde de nivelul anchetei şi miza cazului. E dureros, dar sunt astfel de situaţii. Iar magistraţii corecţi trebuie să realizeze că de tăcerea lor depind perpetuarea şi multiplicarea acestor cazuri. Fără reacţii immediate şi radicale, fără sancţiuni exemplare, nu vom putea lupta contra corupţiei din România, care este calificată drept endemică deja. Am văzut că e la modă dictonul “Reforma nu se face contra magistraţilor”. Greşit: reforma trebuie să se facă contra magistraţilor incorecţi, altfel, magistraţii corecţi şi populaţia va avea de suferit.
Rep.: Care-i preţul plătit dacă vorbeşti cu presa?
C.D.: Cine dă interviuri sau merge la emisiuni TV este ridiculizat şi acuzat fie că nu este reprezentativ, fie că are anumite interese. Zilele trecute, o colegă grefier a îndrăznit să dea un interviu unui cotidian central; imediat i s-a cerut o notă explicativă. (…) În alte state se vorbeşte de obligaţia judecătorului de a vorbi de neregulile din sistem. Judecătorul e prima persoană care ar trebui să reacţioneze la încălcările legii, începând cu cele din preajma lui. Mă întreb cum poate un om să aibă pretenţia că face dreptate în sala de judecată când îi sunt indiferente încălcările legii sau abuzurile la locul său de muncă.

Citeste si articolele:

• Ce învaţă tinerii din emisiunile televiziunilor patronate de un fost securist
• Cazul Mailat – varianta mioritică
• Din ciclul “Televiziunea securiştilor în mocirlă”, astăzi Antena 1
• Justitia era hipercorupta in Guvernarea Tariceanu
• Lista mafiotilor lui Ion Iliescu