A șaptea dimensiune

Doar așa au făcut bolșevicii cu toți cei care negau “Raiul” comunist. Dar nu doar răzbunarea este un argument. Poate disprețul de care dau dovadă pupincuriștii lui Ceausescu este un alt argument. Dispreț față de suferințele miilor de nevinovați uciși în temnițele comuniste. Ura bolșevicilor față de o societate liberă este maximă. Nu pot accepta că noi nu suntem iarăși în lanțuri. Că nu există din nou cenzura și îndobitocirea oficială. Poate au uitat (greu de crezut) cum a fost. Noi, cei puțini poate, știm exact cum a fost în comunism. Iată câteva amintiri din lagărul sovietic.

• Înainte de a începe anul școlar sau universitar, mergeai la așa-zisele munci agricole. Prin frig, prin noroi, prin prostie și mârlănie, colindai tarlalele patriei pentru a avea pâinea la rație și a umple de dolari conturile Securității, bani din care, ulterior, securistul Dan Voiculescu și-a tras imperiu media, ce a țiganizat la greu România. Evident, vinovată pentru ascensiunea țiganilor este democrația.
• După niște ani de muncă la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), aveai o pensie din care aproape mureai de foame. Bunica mea din partea mamei, ce lucrat la CAP “doar” 15 ani (așa s-a întâmplat) și apoi a ieșit la pensie, a avut uriașa pensie de 60 de lei. Ca să realizați ce înseamnă acești bani, prețul unei franzele în anii ’80 ai secolului trecut era de 5 lei. Dar, vorba nostalgicilor comuniști, Romania exporta cereale, nu ca azi.
• Dacă erai elev de liceu, în vacanța de vară trebuia să faci două săptămâni pe muncă patriotică. Doar nu era să huzurești după un an de învățat. Drept urmare, te asteptau două săptămâni de muncă pe ogoarele patriei (în cazul meu), cu hrană rece de acasă, doar pe trepădușii bolșevici nu-i interesa defel situația ta. Erai un sclav pe moșia lor.

Cinci mituri false despre economia de dinainte de 1989
Miturile economiei românești din perioada regimului comunist sunt folosite ca argument de fiecare dată când nostalgicii după acel regim au prilejul să-și facă publice opiniile.

1. Un prim mit e acela potrivit căruia economia de atunci era superioară celei de astăzi în ceea ce privește dimensiunile. Fals.
   Economia de astăzi comensurată prin valoarea PIB în USD este de peste trei ori mai mare decât economia ultimului an de comunism calculată la valoarea de atunci în USD. Anul 1989 era unul de scădere economică față de cel anterior. PIB-ul național de la acea dată raportat la cursul oficial al dolarului (1 dolar = 14,92 lei), avea o valoare de 53,6 miliarde USD. PIB-ul României în anul 2013, calculat în USD la cursul de anul trecut (1 dolar = 3,3279 lei), a fost de 189,6 miliarde. Dacă luăm în calcul devalorizarea dolarului din 1989 încoace, ceea ce înseamnă că un dolar din anul 1989 valora circa 1,92 dolari anul trecut, atunci rezultă că, la valoarea reală a dolarului, PIB-ul din 2013 e aproape de două ori mai mare decât cel din 1989 (98,7 mld. USD față de 53,6 mled. USD). Oricum ai calcula, fie la valoarea reală, fie la cea nominală a dolarului, rezultatul e că economia din 2013 este mai dezvoltată decât cea din 1989.
2. Al doilea mit e legat de productivitatea proverbială a industriei din regimul comunist. Și acest mit este fals.
   Industria de dinainte de 1989 avea un aport la formarea pib-ului de 46%, ceea ce însemna în cifre absolute circa 24,6 mld. USD (la cursul din 1989). În anul 2013, aportul industriei la formarea pib-ului național era de 30%, respectiv 56,8 mld. USD (la cursul din 2013). Aducând cele două valori la prețuri comparabile, rezultă că anul trecut industria a însumat circa 29,6 mld. USD (56,8/1,92=29,6). Deci, chiar și la valoare reală, există o creștere. Dacă ținem cont că în 1989 existau circa 3,84 milioane de angajați în sectorul industrial, iar în anul 2013 numărul acestora era de circa 1,36 milioane, atunci e mai mult decât evident că nu se poate vorbi de o productivitate superioară înainte de 1989. În valori reale, productivitatea unui angajat în sectorul industrial din România anului 2013 e de trei ori mai mare decât cea înregistrată de un angajat din 1989 (21.702$ față de 6.413$). Așa se explică și de ce în era comunistă nu exista șomaj. El exista, dar era bine mascat prin numărul de angajați supradimensionat, și de aici provine productivitatea extrem de redusă.
3. Al treilea mit e legat de exporturile realizate înainte de 1989.
   Anul căderii comunismului a avut un total al exporturilor de circa 10,5 mld. USD la cursul oficial din acel an. Exporturile pe anul 2013 au totalizat circa 65,8 mld. USD la cursul de anul trecut. Aplicând deflatarea aferentă dolarului, rezultă un total de 34,3 mld. USD echivalenți cu anul 1989. Deci, exporturile de anul trecut sunt de trei ori și ceva mai mari la valoarea reală decât cele din 1989.
4. Toată lumea avea o locuință.
   De fapt, toată lumea stătea într-o locuință, mai mult sau mai puțin înghesuiți, proprietatea statului reprezentând circa o treime din totalul de locuințe (2,61 milioane din totalul de 8 milioane). În mediul urban circa 56% din locuințe erau în proprietatea statului. Față de 1989, fondul de locuințe a crescut cu aproape 800 mii, deci aproximativ cu 10%, iar proprietatea de stat s-a diminuat până la 1,16% din totalul locuințelor. Dacă raportăm numărul de persoane pe locuință la numărul total de locuințe, rezultă că aproximativ o treime din români stăteau în locuințe închiriate de la stat înainte de 1989, față de circa 1,16%, câți erau în această situație anul trecut.
5. Productivitatea la hectar în agricultura CAP-urilor era mult superioară celei de astăzi.
   Agricultura comunistă era poate mai organizată, dar în nici un caz nu putea fi bănuită de productivitate. Producțiile medii la hectar în anul 1989 erau:
   Cereale boabe – 3.011 kg/ha;
   Grâu – 3.235 kg/ha;
   Porumb boabe – 2.756 kg/ha;
   Floarea soarelui – 1.409 kg/ha;
   Rapiță – 831 kg/ha;
   Cartofi – 10.964 kg/ha.
   Producțiile medii la hectar în 2013 erau : cereale boabe – 3.854 kg/ha; grâu – 3.468 kg/ha; porumb boabe – 4.488 kg/ha; floarea soarelui – 1.993 kg/ha; rapiță – 2.408 kg/ha; cartofi – 15.953 kg/ha.
   Chiar și producțiile totale la nivel național sunt superioare celor din 1989. Astfel, dacă în 1989, producția totală de cereale boabe se ridica la 17,17 mil. tone, în 2013 producția a fost de 20,89 mil. tone. La porumb boabe, producția în 2013 a fost de 11,3 mil. tone, față de 6,8 mil. tone în 1989. La floarea soarelui, producția totală a crescut de 4 ori ( 2,1 mil tone față de 0,5 mil. tone), la rapiță de 60 ori. Creșteri mici s-au înregistrat la cartofi și grâu boabe. Numărul de tractoare agricole a crescut față de 1989 cu 50% (de la 127 mii la 191 mii). În ceea ce privește cantitatea de insecticide folosită, aceasta este de peste 22 de ori mai mică, circa 822 mii kg substanță activă față de 18,5 milioane kg în anul 1989.

Nostalgia după timpurile de mult apuse cred că ține mai mult de regretul unei tinereți trecute decât de cel al unor timpuri economice glorioase.

Sursa

Citeste si articolele:

• Un sfert de secol de circ paranoic bolșevic
• Cum au torturat comuniștii oameni nevinovați pentru un singur cuvânt rostit
• Continuă propaganda comunistă la televiziunile din România
• De ce foștii nomenclaturiști comuniști au nesimțirea să ne dea lecții de democrație?
• Ioan Ghișe, turnătorul la Securitate, jigodia care ne dă azi lecții de democrație