De ce nu vreau să fiu în topul milionarilor. Câteva motive la întâmplare

luni, august 5, 2019 11:53

Adrian Nastase, PetromPoate că Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu şi alţi politicieni de la putere (la putere în 2003 – n.m.) au motive diferite de ale mele pentru a nu figura în recentul Top 300 (recent în noiembrie 2003 – n.m.). Desigur că nu modestia e unul dintre ele. Să fim serioşi!

Eu am răsfoit catalogul ca pe o carte de aventuri (financiare) cu personaje negative, o grămadă, în vădit dezechilibru cu cele pozitive, de numărat pe degetele de la o mână cu Rolex adevărat. O carte la fel de palpitantă ca povestea lui Ali Baba şi cei 40 de hoţi.

Nu, nu vreau să figurez în acel catalog, nu vreau să intru în clubul celor trei sute. Şi motivele sunt destul de solide. Intrat acolo trebuie să te supui regulilor şi să înghiţi multe, să accepţi situaţii de care, fiind pălmaş în clasa mijlocie, eşti scutit.

De pildă, printre lucrurile greu de înghiţit: să te laşi ameninţat de Gigi Becali cu badigarzii care freamătă pentru continuarea unei lupte de idei.

Sau să accepţi să te înjure oamenii pentru SAFI şi tu să le spui că ai câştigat cinstit banii, pornind de la o sută de dolari. A ta sau a altora? – aici nu am reţinut bine regula (aluzie la mafiotul Viorel Cataramă, invitat într-o vreme (adică scos de la naftalină), prin 2018, la Realitatea TV, de Rareş Bogdan, să ne explice cum e cu democraţia; hăăă, hăăă, hăăă). Nu, nu e de mine un astfel de statut.

N-aş suporta să mă întâlnesc cu o frumuseţe gen Anna Lesko pentru bani. Pentru banii mei, se înţelege. Sau să-mi inventez o biografie boierească, de descendent din boier Bibescu, nu din maior Frăţescu-Păunescu (aluzie la cei trei fraţi Păunescu, mafioţii anilor 1990 în România, unul dintre ei vânzând echipa de fotbal Steaua puşcăriaşului şi mafiotului George Becali, iar un altul, sau acelaşi, fiind patronul B1 TV, unde zburda mafia PSD într-o perioadă, poate şi astăzi – n.m.).

Mi s-ar părea deplasat, de asemenea, să mă las fotografiat la o cârmă de vas, în şlapi, ca Sechelariu (fraţii Sechelariu, mafioţi PSD-işti, unul fost primar al Bacăului, iar altul ministru sau secretar de stat prin guvernele PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.), sau să declar că m-am îmbogăţit făcând afaceri cinstite cu statul, ca Serafinceanu.

Mi-ar fi greu să adorm, seara, numărând milioanele declarate la “recensământul” din Capital fără să îmi alunece gândul la zecile de milioane datorie la bănci sau la stat.

Alt motiv destul de serios, un motiv de imagine. Nu m-aş simţi niciodată bine să fiu bogat şi să-mi deschid o televiziune de om sărac, o televizune care dă drept premii baxuri de apă sau biscuiţi (aluzie la fraţii Micula, patroni, printre altele, ai postului Naţional TV, o televiziune de rahat, ce într-o vreme dădea numai filme coreene şi indiene, într-o ţară, nu-i aşa, cu alt tip de cultură, europeană şi creştină – n.m.).

Apoi mi-ar fi frică să mă dau bogat ştiind că există foşti superiori ai mei care m-au trimis cu misiune în străinătate şi care ar putea să-mi dea în vileag funcţia, gradul şi numărul de cifre din conturile lui Ceauşescu care mi-au fost încredinţate (aluzie la securistul Dan Voiculescu – n.m.).

Tot un fel de frică se poate numi şi asta: cum să dau, ca personaj politic, în declaraţia de avere câteva mici şi amărâte de milioane de lei (vechi – n.m.) şi să apar, la scurtă vreme, în top, cu milioane bune de dolari? Oi fi eu Tărăcilă (fost ministru prin guvernele ciumei roşii – n.m.), dar poate mi se înfundă, nu?!

Şi, nu în ultimul rând, să vă spun şi cel mai onest dintre motive: nu am milioane de dolari furaţi din banii României, de aia nu vreau să intru în top. (“Academia Caţavencu”, nr. 623/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu