Despre desfătările occidentale

sâmbătă, ianuarie 17, 2009 18:50
Posted in category Literatura

Oras occidental“Mulţumesc zeilor că sunt bărbat, iar nu femeie, grec, iară nu barbar, om liber, iară nu sclav.” Cam pe-aici, prin perimetrul acestei recunoştinţe greceşti, se învârte dezorientat sentimentul nostru de satisfacţie că nu ne-am născut în Etiopia.

Dacă vrem să mulţumim cuiva pentru lucrurile complicate care ne fac să trăim confortabil şi superficial, adică pentru plasme, sateliţi, apă caldă, mobile, călătorii cu avionul, credit ipotecar, aspirină ori site-uri XXX, acum avem ocazia.

Destinatarul e descris în ultima carte a lui Lucian Boia* şi răspunde la numele generic Occident. Occidentul e un produs de sinteză cu multe ingrediente, nefinalizat, aflat în evoluţie permanentă, născut în zorii neolitici ai Europei printr-un concurs de împrejurări care aduce a conspiraţie norocoasă.

Şansele lui istorice acoperă întregul catalog de uimiri şi coincidenţe fericite editat de cronologia umană. De la Gulfstream-ul care a încălzit coastele nordice ale continentului la pădurile germane care au dat lemn pentru corăbii, de la filozofia greacă la creştinismul “orientat”, de la configuraţia optimă a reliefului european la “micul optim climatic” din secolele IX – XII, cel care a permis aventurile vikingilor, de la colaborarea alimentară nord-sud, adică de la sinteza pâine-ulei-vinului cu carne-bere-laptele la milenarism, de la raţionalism la defrişările intensive, de la industria morilor de apă la explozia orologeriei, de la ogoare la burguri, de la populaţia redusă la libertăţi mai mari, de la colonizarea agricolă la ofensiva intelectuală, de la intoleranţă la marea ciumă, de la catolicismul rentabil la marile descoperiri geografice, de la naşterea ştiinţei moderne la mitul progresului, de la ideologiile vizionare la tehnologiile infinitului mic, în fine, de la primul vârf de săgeată făcut pentru vânzare la cucerirea cosmosului, Occidentul n-a obosit să-şi rafineze portretul niciodată terminat. Iar ăsta e, fără discuţie, norocul nostru decisiv.

* Lucian Boia, “Occidentul, o interpretare istorică”, Humanitas, 2007.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.2/2008 (autor Doru Buşcu).

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

6 Responses to “Despre desfătările occidentale”

  1. Un posibil decalog al patriotismului | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 12th, 2015 at 21:24

    […] Despre desfătările occidentale […]

  2. Citate amuzante | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2016 at 16:40

    […] Despre desfătările occidentale […]

  3. Maxime, citate | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 23rd, 2016 at 18:15

    […] Despre desfătările occidentale […]

  4. Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate | A șaptea dimensiune says:

    august 22nd, 2018 at 13:44

    […] Despre desfătările occidentale […]

  5. Istoria literaturii, de la lovestorygini până în prezent | A șaptea dimensiune says:

    februarie 9th, 2019 at 11:05

    […] Despre desfătările occidentale […]

  6. La cărţile Orientului | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 17:48

    […] Despre desfătările occidentale […]

Adauga un comentariu