Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică

marți, mai 6, 2014 18:02
Posted in category Dictatura comunistă

LeninCe păcat că mulți românași cu creierul gol și satanizați la maxim, ce-și doresc revenirea la comunism, nu pot citi acest material.

Motto: „Marxismul vede in Rau un drum ce duce spre Bine. Acesta ar fi sentimentul demoniac al marxismului, cunoscut indeobste sub denumirea de element dialectic.” (Nicolai Berdeaev)

Comunismul nu este ideologie, ci satanologie

Comisarul poporului pentru invatamantul public, A. Lunacearski, formula in acei ani deviza bolsevismului in cel mai pur stil al Talmudului: “Noi uram crestinismul si pe crestini; chiar cei mai buni dintre ei trebuiesc socotiti ca cei mai inversunati dusmani ai nostri. Ei predica iubirea aproapelui, ceea ce este impotriva principiilor noastre. Jos dragostea de aproapele ! Ceea ce ne trebuie este ura. Noi trebuie sa stim sa uram: numai cu acest lucru vom cuceri lumea”. C. Grumazescu remarca insa ca acelasi om, la Geneva, cerea dezarmarea generala si pacea universala.

Ca si revolutionarii de la 1789, bolsevicii isi propuneau sa nimiceasca “regii pamantului si ai cerului”. Pentru a caricaturiza viziunea profetica a Patriarhului Iacob, pe coperta revistei “Bezbojnic” (“Fara Dumnezeu”) era desenat un monstru de om care se ridica pe o scara spre cer cu un ciocan in mana, ca sa-l darame pe Dumnezeu. Imediat dupa 1917, A. Lunacearski a incercat o reforma a calendarului pentru a-i instala pe “sfintii” noii religii. Proiectul pastra veleatul erei crestine, insa denumirea zilelor saptamanii urma sa se schimbe: duminica sa se numeasca “Lenin”, lunea – “Ziua Sovietelor”, martea – “Ziua Revolutiei” etc. In saptamana sovietica ziua de odihna cadea martea. Numele lunilor urmau sa fie schimbate, cu exceptia lui februarie si octombrie. Ianuarie trebuia sa se numeasca “Lenin”, martie – “Stalin” etc.

Chiar daca bolsevicii si-au concentrat toata atentia, asupra scolii, “omul nou” arata falimentul ideologiei lor. Scoala ca pepiniera a comunismului n-a reusit sa dea decat ceea ce Zinoviev numea voios “homo soveticus” ori “homocus”.

In Republica Sovietica existau in 1928 mai putine scoli decat pe timpul tarismului, 20 % din ele urmand sa se inchida din cauza saraciei. Universitatile erau numai cu numele, caci, de fapt nu se ridicau mai sus de nivelul scolilor profesionale, ce produceau “tehnicieni si medici”. Facultatea de drept nu mai exista intr-o tara in care notiunea de drept disparuse. Nu se putea concepe o facultate de teologie acolo unde ateismul era o doctrina oficiala, nici o facultate de filosofie si litere, unde acestea erau dispretuite. Vechii profesori fusesera impuscati, concediati, expulzati, iar cei noi se sinucideau. Cea mai dezvoltata stiinta era chimia, iar bibliotecile scolare, si asa sarace, au fost triate de Gorki, consilierul spiritual al bolsevismului, pana a ramas in ele doar “literatura proletara mondiala”.

In 1924 Rusia avea 7 milioane de copii orfani parasiti care hoinareau de la nordul la sudul Rusiei si invers. Dintre ei doar 80.000 au fost primiti in orfelinate. 20 de mii de elevi examinati la Peterburg (42 %) au fost gasiti atinsi de anemie si 36 % de boala de inima. In 1926 numai 800 de elevi din Peterburg au terminat cursurile, iar la Moscova doar 35 % din elevi mergeau la scoala. Comertul nepermis pe strazi era facut in mare parte de copii.

In 1924, 118 copii de varsta de la 9 la 20 de ani, au savarsit 29.727 de crime. Sotia diplomatului Zinoviev propunea “nationalizarea copiilor, pentru a-i inlatura de la inrauirea primejdioasa a familiei”.
Ziarul “Pravda” din 20 mai 1927 publica cifre incredibile despre criminalitate. “In Peterburgul cu o populatie de 600 mii de oameni ,in 1918 copii au comis 8 mii de crime, iar in 1919 – 10 mii de crime”, scrie Ch. Saralea. Sotia lui Kalinin constata ca exista parerea “sa fie stransi copiii in lagare de concentrare”. Ce rol important – de educatori – au primit brusc sotiile bolsevicilor lui Lenin.

Adolescenta, socotita varsta convertirii la Dumnezeu, in tara sovietelor era varsta cand se ajungea in lagarul de concentrare. C. Grumazescu conchide ca “niciodata vreo organizare mai metodica, un program mai blestemat n-a capatat rezultate mai grozave”.

In anii ’29 – ’30, problema educatiei generatiei tinere s-a pus intr-un mod si mai perfid: reeducarea ei in scoli si aziluri in scopul extirparii egoismului care venea chipurile din familia burgheza. Profesorul Zutkind, citat de C. Grumazescu ,considera ca foamea, frigul si lipsa de jucarii, tovarasii si strada vor lichida egoismul copiilor. Fetitelor li se refuzau papusile, pentru a nu le dezvolta sentimentul egoist al maternitatii. Exact cum isi propusese Lunacearski: “Nu voim ca copii sa fie crescuti in atmosfera de iubire”. Legile statului osandeau chiar si manifestarile particulare ale religiozitatii.

In “Luminatorul”, nr. 13-14, 1930, C. Grumazescu da publicitatii instructiunile date invatatorilor de ziarul Asociatiei celor fara Dumnezeu, cu prilejul sarbatorii de Pasti 1930:
1. Copii de la 8 la 10 ani.
Sa se atate in ei pofta de a lupta impotriva sarbatorilor religioase. Sa fie indemnati sa ceara frecventarea scolii in zilele de Pasti. Sa fie intrebati care dintre parinti fac pregatiri de sarbatori. Sa li se explice caracterul contrarevolutionar al sarbatorilor Pastilor etc.
2. Copii de la 10 la 12 ani.
Sa li se arate influenta nefasta a preotilor, a sectarilor si a culacilor. Sa se organizeze propaganda printre parinti. Sa se staruiasca asupra primejdiei bolilor venerice care le prezinta sarutarile religioase (sarutarile de Pasti etc.)
3. Copii de la 12 la 14 ani.
Sa li se explice rolul contrarevolutionar al clerului. Sa se formeze gruparile propagandiste. Sa se citeasca gazeta “Fara Dumnezeu” in timpul lectiilor si sa se faca cunoscuta copiilor istoria sangeroasa a Bisericii crestine.

Soljenitin scrie in cap. 17 ,“Chistocii”, din cartea “Arhipelagul Gulag” despre copiii sovietici care inainte sa ajunga cetateni ai propriei lor tari, ajunsesera cetateni ai puscariilor: “In 1927 detinutii in varsta de la 16 pana la 24 de ani reprezentau 48 % din totalul celor incarcerati. Dar existau si copii sub aceasta varsta care nu erau inclusi in statistici”. Scrie despre un copil de sase ani inchis in colonie conform Art. 58, detinut politic. Legile staliniste pentru chistoci au dainuit 20 de ani (pana in 1954): pentru niste spice furate in camp sau pentru un buzunar de cartofi – opt ani de lagar. Minorii erau judecati cu aplicarea tuturor masurilor punitive, inclusiv pedeapsa cu moartea. “Deci la 10 ani dupa revolutia din octombrie, baietii si fetitele care in 1917 aveau de la 6 pana la 14 ani formau jumatate din populatia penitenciara. Asta nu cadreaza cu lupta impotriva ramasitelor constiintei burgheze”.

Sursa: Scrierile lui Corneliu Grumazescu in presa interbelica din Basarabia

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

6 Responses to “Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică”

  1. Rusia, adevărata față | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 19th, 2015 at 16:28

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

  2. Sergiu Nicolaescu: “Vom munci în spiritul expunerii tovarășului Nicolae Ceaușescu” | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 10:09

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

  3. Ion Mihai Pacepa despre Savanta de renume mondial | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 12:34

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

  4. Ion Mihai Pacepa: Ceaușescu nu și-a asumat responsabilitățile unui tată | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 18:13

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

  5. Evreii, mereu în apărarea comuniștilor criminali | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 19:31

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

  6. Un sfert de secol de circ paranoic bolșevic | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 20:14

    […] Despre dezumanizarea comunistă din Rusia interbelică […]

Adauga un comentariu