Despre prima scrisoare a disidentei Doina Cornea către Europa Liberă
luni, decembrie 30, 2019 14:24
Doina Cornea, majoritatea de unu
Orice om care este mai drept decât vecinii săi constituie deja o majoritate de unu. (Henry David Thoreau, Nesupunerea civică)
Prima scrisoare a Doinei Cornea către Europa Liberă
“La 22.08.1982 postul de radio Europa Liberă – în emisiunea De vorbă cu ascultătorii – a transmis conţinutul unei scrisori, denigratoare la adresa realităţilor social-politice din ţara noastră, cu referire îndeosebi la condiţia şi rolul intelectualilor în formarea spiritualităţii şi educarea tinerei generaţii prin sistemul de învăţământ superior.
Prin măsuri informative s-a stabilit că autoarea scrisorii este Cornea Doina Maria… profesoară, asistentă la Facultatea de Filologie, catedra de limbi romanice, neîncadrată politic…”
Aşa începe raportul din 20 septembrie 1982, adresat Direcţiei I a DSS (Departamentul Securităţii Statului) de către colonelul Ioan Oprea, adjunctul şefului Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj. Relaţia dintre Securitate şi Doina Cornea începe însă mai demult.
Acelaşi raport afirmă că Doina Cornea “este lucrată prin DUI (Dosar de urmărire informativă) pentru legături suspecte cu cetăţeni străini, suspecţi de spionaj, fiind cunoscută ca filo-franceză şi denigratoare a realităţilor social-politice din ţara noastră, având concepţii politico-filozofice străine ideologiei noastră (ideologia comunistă; futu-vă-n ideologia voastră criminală de securişti torţionari – n.m.)”.
Un raport din 4 februarie 1984 semnat de colonelul Alexandru Pereş, şeful Securităţii clujene, aduce mai multe precizări: “Doina Cornea este cunoscută încă din anii studenţiei ca având legături cu unele cadre şi agenţi ai spionajului francez ce au activat în ţara noastră. Din 1966 întreţine unele legături neoficiale cu lectorii francezi ce au funcţionat sau funcţionează la Cluj-Napoca, lucraţi de noi pentru suspiciuni de spionaj.
În 1965 a fost la specializare, 3 luni, în Franţa, fiind cazată la o adresă recomandată de lectorul francez Henri Alain. Are concepţii politico-filozofice străine ideologiei noastre (ideologiei comuniste criminale – n.m.)
Din 1981 a fost semnalată cu unele manifestări şi acţiuni denigratoare la adresa situaţiei social-politice din ţara noastră, exercitând influenţe negative în mediul studenţilor. De asemenea a redactat sesizări adresate organelor de conducere locală şi centrală în care critică de pe poziţii neprincipiale anumite aspecte legate de aprovizionarea şi gospodărirea localităţii, pe care le consideră necorespunzătoare (adică, în dictatura comunistă, dacă semnalai că faci foamea, stai în întuneric şi frig, însemna, pentru securiştii criminali, că “ai poziţii neprincipiale”; în 1989, trebuia puşi la zid, alături de dictatorii Elena şi Nicolae Ceauşescu măcar 100 de securişti criminali, din crema Securităţii, şi astăzi am fi avut o altă ţară – m.m.)”.
Prin urmare, în ochii Securităţii Doina Cornea era deja de multă vreme suspectă de spionaj, numai pentru că fusese, timp de trei luni, la o specializare în Franţa şi avea relaţii cu profesori francezi, la rândul lor suspecţi. Absurditatea acuzaţiei de spionaj e totuşi evidentă.
Ce spion îşi compromite situaţia intrând în conflict cu autorităţile şi pierzând astfel şansa de a mai obţine informaţiile pe care se presupune că dorea să le obţină?
În plus, ce spion îşi permite luxul de a exercita “influenţe negative în rândul studenţilor”, riscând să fie marginalizat, şi astfel să nu mai poată spiona?
Pentru practicanţii logicii totalitare, astfel de întrebări nu îşi au însă rostul. Pentru ei, “denigratorii” regimului nu pot fi decât sau spioni, sau nebuni.
Deocamdată, Doina Cornea este suspectată de spionaj, ceea ce înseamnă că urmăritorii ei nu îi puneau încă în discuţie sănătatea psihică. Dar cititorul inteligent a înţeles deja că lucrurile nu se pot opri aici.
Să revenim la raportul din 20 septembrie 1982. El ne spune că “pentru contracararea şi anihilarea activităţii sale negative, la propunerea noastră, cu aprobarea Comitetului Judeţean al PCR (Partidul Comunist Român), a fost pusă în discuţia colectivului de muncă, măsura fiind realizată al 3.02.1982 prin intermediul rectorului universităţii.
Ce această ocazie, sus-numita a adoptat o poziţie evazivă, căutând să minimalizeze şi să justifice acţiunile sale reprobabile. Cu toată riposta primită din partea cadrelor didactice participante, din comportamentul ulterior rezultă că sus-numita nu şi-a revizuit întru totul activitatea. (Cam aşa procedau comuniştii criminali, trădători de neam şi ţară, ajunşi să extermine elitele României venind pe tancurile sovietice: aveau securişti infiltraţi care dădeau tonul şi erai tocat în şedinţele “oamenilor muncii” de-ţi mergeau fulgii de tot felul de jeguri, limbrici şi râme fără personalitate, care după 1989 au ajuns pensionari idioţi care votează de 30 de ani urmaşul Partidului Comunist Român, adică PSD = ciuma roşie = mafia. – n.m.)
La 15.09.1982 fiind audiată la sediul Inspectoratului, în prezenţa soţului său, avocatul Iuhas Leontin, a recunoscut că este autoarea scrisorii radio-difuzată de Europa Liberă pe care a scos-o din ţară prin intermediul fiicei sale Iuhas Gall Ariadna, care în luna iulie a.c. (1982) a fost ca turistă în România.” Despre fiica Doinei Cornea raportul menţionează că este “rămasă ilegal în Franţa, în 1976, când a fost trimisă oficial la cursurile de vară. În prezent, sus-numita are dublă cetăţenie, română-franceză, şi vine anual în ţară ca turistă.”
Trebuie să recunaoştem că acţiunea Securităţii a fost un succes. La mai puţin de o lună de la difuzarea scrisorii, ofiţerii clujeni ştiau deja cine este autorul ei şi cum a fost ea scoasă din ţară. Finalul raportului este sec: “A fost avertizată să înceteze orice legături cu acest post (Europa Liberă), precum şi cu alte instituţii sau organizaţii reacţionare. De asemenea, a fost avertizată să înceteze activitatea de denigrare a realităţilor social-politice din ţara noastră conformându-se întru totul legilor statului nostru.
A promis că se va conforma recomandărilor ce i s-au făcut.
În baza Legii 23/1971 articolul 14 + 60 lit. e, a fost amendată cu 5.000 lei.
Nu a avut obiecţiuni asupra măsurilor luate.”
Această ultimă precizare este cât se poate de importantă. Ea ne anunţă discret, neutru, aproape imperceptibil că, la data respectivă, hotărârile Doine Cornea erau deja luate.
Fără să anunţe explicit, ea iniţiase deja procesul de nesupunere civică – de nesupunere, din considerente strict morale, faţă de acele legi care încalcă demnitatea individuală a fiecărui om.
Să nu obiectezi faţă de măsurile luate împotriva ta înseamnă să îţi asumi răspunderea juridică a propriilor acţiuni, obligându-l în acelaşi timp pe celălalt să îşi asume răspunderea morală a deciziei sale de a te penaliza.
Cărţile erau puse cinstit de masă, iar Doina Cornea constituia deja o majoritate de unu.
Citeste si articolele:
