Emigraţia română la 1741

marți, august 14, 2018 15:28
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaÎn tot acest timp, în care noi ne-am ocupat de caruselul domniilor inspirate de Stambul la Iaşi, în Ţara Românească fanarioţii se succedau în acelaşi ritm. Pendularea domnului între cele două tronuri era de obicei întreruptă un tur, ca să nu bată la ochi. Însă, în multe cazuri, favoritul fiscal al Marelui Vizir otoman nu făcea pauze între mandate.

În 1741, Mihai Racoviţă a intrat în posesia firmanului de Bucureşti. Cum contravaloarea postului îl sleise complet la buzunarele caftanului, Mihăiţă s-a apucat să jupoaie electoratul chiar din prima zi. Însă aşa de crâncenă era setea de recuperare a noului domn, încât după câtăva vreme populaţia o taie peste Dunăre, înot, ca pe vremea lui Ceauşescu. Dionisie Fotino, autorul celebrei Istorii a Daciei Vechi, estimează cam la vreo 15.000 numărul oltenilor fugiţi astfel la bulgari. Se pare că, la fel ca acum, şi atunci bulgarii ne-o luaseră binişor înainte, ei fiind aproape integraţi în Uniunea Otomană, dacă e să numim aşa grupul statelor cucerite de turci.

Treaba proastă cu emigraţia oltenilor a fost că, pe lângă ţăranii care nu contau, au luat calea bejaniei şi o sumă de boieri cu prieteni la Stambul. Rezultatul e periculos: sultanul e cât pe ce să-l mazilească pe Măria Sa Racoviţă şi numai intervenţia rapidă a trei sute de mii de galbeni îi amână mazilirea cu trei luni. Adversarii săi politici plusează însă cu şpaga şi Mihai îşi vede capul solicitat de gâdele Porţii Otomane. O nouă încordare a buzunarului său fără fund rispeşte pe masa padişahului o mie de pungi cu aur, adică preţul minim pentru supravieţuire. Pedeapsa nu e înlăturată însă complet şi, după ce se decontează cu paşalele la contabilitatea din Bosfor, Mihăiţă ia calea exilului obligatoriu în insula Tenedos, o oază de stânci uscate pierdută în Egee. Aici, în compania caprelor şi a graurilor, Mihai Racoviţă se abandonează cugetării şi anonimatului din care, iată, astăzi l-am scos de exemplu noi. (“Academia Caţavencu”, nr. 510/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Emigraţia română la 1741”

  1. Azi e nouă, mâine-i zece, uite-aşa robia trece | A șaptea dimensiune says:

    august 15th, 2018 at 16:15

    […] Emigraţia română la 1741 […]

  2. Onoare să fie, dar s-o ştim şi noi | A șaptea dimensiune says:

    august 20th, 2018 at 14:53

    […] Emigraţia română la 1741 […]

  3. Încurcate sunt căile domnilor | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 17:33

    […] Emigraţia română la 1741 […]

  4. Terorismul la fanarioţi | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 17:47

    […] Emigraţia română la 1741 […]

Adauga un comentariu