A șaptea dimensiune

Lucian Boia, Jocul cu trecutul (cu subtitlul Istoria între adevăr şi ficţiune) Undeva, într-un ungher ascuns al imaginaţiei noastre, stă pitită mândria strămoşilor. Laolaltă cu ea, însă, stă îndoiala. Cum să le-mpaci? Căci una e să descinzi dintr-un viteaz centurion roman şi o suavă prinţesă getă şi alta dintr-o pipiţă slavă şi un escadron de […]

Ştefan cel mare n-a fost aşa de mare, Mihai Viteazul n-a fost atât de viteaz, iar Mircea cel Bătrân se pare că n-a fost atât de bătrân. În schimb, Ioan Vodă cel Cumplit pare să fi fost chiar mai cumplit decât bunul său renume. Trecute în revistă cu spirit critic, cele două milenii de istorie […]

Acum două secole istoria pare să se fi trezit din somnul de frumuseţe. Puţin ciufulită, cu ochii încă tulburi, dar cu tenul întins de atâta odihnă, această doamnă bătrână, cochetă, obeză şi uitucă a pozat puţin pentru eseul lui Lucian Boia, Două secole de mitologie naţională. O şedinţă foto scurtă – de durata epocii moderne, […]

1000 de ani de istorie europeană într-o singură carte: Invaziile; autor: Lucien Musset; vol. 1 – Valurile germanice; vol. 2 – Al doilea asalt asupra Europei creştine. Rareori năvălitorii au preferat galopul. Cel mai adesea, statistic vorbind, ei au mers la trap. Ba chiar la pas, dacă e să considerăm prudenţa şi imensul timp avut […]

Prozatorul Stelian Tănase a avut excelenta idee de a-şi publica dosarul de la Securitate împreună cu jurnalul personal din perioada când a fost urmărit: martie 1983 – decembrie 1989 (Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă, dosar-jurnal din anii târzii ai dictaturii). Intrase în atenţia Securităţii din mai multe motive: era nemulţumit – şi o […]

În Evul Mediu timpuriu funcţiona în Franţa o confrerie de călugări, educată să vadă acolo unde contemporanii nici nu gândeau să existe ceva. De se chema chiar aşa Fraţii care văd. Cartea lui Elias Canetti, Masele şi puterea, ar părea să indice apariţia unei pături de iluminaţi, de Fraţi care îndrăznesc să spună ceea ce […]

Până acum, despre temniţele comuniste am citit doar cărţi solemne. Grozăviile petrecute acolo impuneau parcă autorului un legitim aer trist, iar cititorului o participare smerită la lectură. Valoarea manuscrisului avea de fiecare dată doar două paliere: etic şi documentar. Respectul datorat acestei tragedii naţionale era astfel dublu asumat: în faţă vestigiilor suferinţei nu poţi sta […]