A șaptea dimensiune

În 2007, am trimis pe net o epistolă prefectului de atunci al judeţului Botoşani, în speranţa că pe acesta chiar îl interesează cum îşi fac treaba autorităţile statului român de prin acest judeţ. Nu am primit niciodată un răspuns, măcar ceva de genul “Băi, fraiere, degeaba le spui tu copiilor la şcoală să nu fure, […]

Poezii scrise de Caruntu Dumitru S-ar putea S-ar putea spune că trăim, cu sentimentul că odată, vom muri prin cuvânt, pentru a deveni altceva, nerostit încă. Niciodată Niciodată n-am înţeles de ce între noi doi lumina îşi târăşte aripile dincolo de prezentul continuu spre un viitor indiferent. Niciodată n-am înţeles de ce pentru noi doi […]

Pentru a înţelege mediul de că…t în care au trăit părinţii mei, şi în care se votează de ani de zile PSD-ul, am să vă povestesc ceea ce gândesc doi profesori din această zonă, modele de gândire europeană, civilizată (hă, hă, hă). Primul a fost supărat odată de un coleg de serviciu. Ce faci în […]

Mama, de Panait Cerna (…)Tu, inimă de mamă, soarta mea, De ce mi-ascunzi tu darurile tale? Căci la pământ căzui cu sete grea Şi iată! a secat izvoru-n cale… La porţi străine am cerşit iubire, Şi porţile cu zgomot s-au închis; Iar unde-am vrut să picur fericire Am otrăvit dumnezeescul vis. O, mamă ! o […]

Părinţii mei, deşi oameni simpli (provin dintr-o familie ‘sănătoasă’), erau nişte persoane deosebite. Am avut privilegiul să am doi părinţi minunaţi. Poata acesta a fost cel mai mare dar făcut mie de Divinitate. Tătăl meu, Căruntu Dumitru, a fost muncitor. Tatăl lui, bunicul meu, Căruntu Ioan, a participat la al II-lea război mondial, apărându-şi ţara […]

Deşi mi-e foarte greu să scrie despre cea mai dragă fiinţă de pe acest pământ, pentru mine, voi încerca. Mama mea, Caruntu Elena, era o sfântă. Datorez foarte mult părinţilor ei, adică bunicilor din partea mamei. Bunicul meu din partea mamei, Condrea Costachi, pe care l-am cunoscut foarte puţin, a decedat atunci când aveam 9 […]

Mama mea, Căruntu Elena, născută 27 iulie 1938, decedată 27 octombrie 2011, era o sfântă. Îi plăceau foarte mult florile, toate imaginile de mai jos, cu casa noastră, i se datorează. Mi-e foarte greu să scriu acum despre ea, deoarece mă podidesc lacrimile, de aceea rămâne să completez altădată acest material. Imi permit, totuşi, să […]