A șaptea dimensiune

Domnia lui Nicolae Mavrocordat a pendulat, vorba revoluţionarului, între metafizică şi clitoris. Sau, cum ar zice cronicarul, pe cât fanariotul regula mai tare plebea cu biruri, clăci şi jăpci inopinate, pe-atât mai dese erau ctitoririle mănăstireşti compensatorii, iţite, evident, tot din sudoarea laică a creştinului de rând. Astfel, într-un blans subtil, Nicuşor a combinat exploatarea […]

Continuând plicticoasa înşiruire a domniilor corupte, familia Mavrocordat a revenit la rampă cu o nouă şi monotonă surpriză. Locul rămas liber prin decesul bravissim al junelui Ioan, răpus de ciumă la numai 35 de anişori fanarioţi, e luat de frăţiorul mai în vârstă, Nicolae. În materie de alternanţă la guvernarea Ţării Româneşti, Nicolae era recidivist […]

Că tot căzu Nicolae Mavrocordat în laba austriecilor, pe tronul rămas liber la Bucureşti se sui frate-su, Ioan. Deşi afacerea exploatării omului român de către omul grec rămase astfel în familie, contravaloarea tranziţiei fraterne a fost preţuită aşa de pipărat la cursul valutar din Stambul, încât boierii trădători se tot hliziră o vreme pe tema […]

Aterizat pe tronul Ţării Româneşti direct de pe – aţi ghicit! – tronul Moldovei, Nicolae Mavrocordat s-a dovedit a fi rămas acelaşi fanariot moderat, iubitor al spolierii temperate şi mare amator de aere cărturăreşti. În 1716, anul în care proaspătul domn îşi planifica propăşirea proprie pe baza sudorii populare, izbucneşte din senin războiul turco-austriac. Şi, […]

Aşa cum spuneam în episodul trecut, prin luna mai 1736, Grigore al II-lea Ghica îşi savura ultimele zile de plăcută exploatare a Moldovei. Războiul izbucnit între turci, austrieci şi ruşi îl obligă să întrerupă mintenaş minunata contemplare a desişului de biruri plantat de grădinarii săi greci în spinarea răzeşului de rând. Imperativele servilismului faţa de […]

A treia domnie a lui Grigore al II-lea Ghica a fost a doua lui domnie în Moldova şi s-a produs natural, prin transferul operativ de pe tronul Ţării Româneşti. Ţara Românească sărăcise mult sub standardele de jug fiscal impuse de Grigore, aşa că perspectiva unei Moldove şi mai sleite – deci complet incapabilă de rezistenţă […]

În epoca fanarioţilor, Poarta Otomană a lansat o profitabilă modă a transferului de domni, un soi de Intermercato valaho-moldovean prin care domnitorul compromis de biruri în Moldova era uns ca nou-nouţ în Ţara Românaescă şi viceversa. (Moda fanariotă a fost aplicată cu sârg şi de dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, prin ceea ce se numea atunci […]