A șaptea dimensiune

Instalat la Viena, Alexandru Ipsilanti savurează din plin uşurătatea şi belşugul traiului occidental în acordurile autosuficiente ale cunoscutului vals, trecea zilnic pe sub statuia dedicată magistralei sale trădări de către însuşi împăratul şi îşi dădea cu părerea, ca analist politic, asupra complicatei situaţii beligerante din Moldova, situaţie ce va rămâne pe nedrept în istorie sub […]

Cu doar cinci luni înainte de izbucnirea celui ce se va numi războiul ruso-turco-austriac, pe tronul încercatei Moldove se aşază Alexandru Ipsilanti. După cum vă veţi da imediat seama citindu-i doar numele, Alexandru Ipsilanti exprimă în mod promiţător forma concis-umană a trădării. Fanariot până în cei din urmă pori ai fiinţei sale lumeşti, acest produs […]

După Alexandru Mavrocordat Întâiul, zis “Prinţul nebun”, pe tronul Moldovei a urcat Alexandru Mavrocordat al Doilea, zis Fugarul – sau, cum îi ziceau cumetrii lui de la Înalta Poartă Otomană, Firaris. Firaris, aţi ghicit, a trebuit la un moment dat să fugă, ceea ce pentru acele vremuri viclene poate fi considerat un fapt normal. Atâta […]

E ştiut că, potrivit unei deprinderi ce voia să arate dispreţul Porţii Otomane faţă de clienţi, turcii îi numeau pe domnii moldo-vlahi cu porecle otomane, iscate de aventurile stambuleşti ale candidaţilor, porecle sub care erau apoi consemnaţi în bilanţurile împărăţiei. Astfel, Alexandru Mavrocordat I, succesorul lui Costică Moruzi, primi din partea sultanului otoman numele de […]

Vom începe aici povestea lui Constantin Moruzi, poveste care se sfârşeşte undeva hăt, la capătul acestui text destul de scurt. Costică a ajuns aşadar pe tron graţie uneltirilor din Stambul şi, exact în clipa numirii lui pe tronul Ieşilor, capul lui Grigore al III-lea Ghica, antecesorul său, privea fără să clipească, din înaltul porţii Searaiului, […]

Grigore al III-lea Ghica a lăsat posterităţii mai cu seamă un tragic deces, consumat în inima Iaşiului şi cu participarea iataganelor turceşti. Moartea sa spectaculoasă, reluată apoi în poemele unor contemporani notorii, ajunşi în scurtă vreme anonimi, l-a târât pe Grigore în atenţia publică, stârnind o simpatie cel puţin egală cu totala lui insignifianţă ca […]

Să nu uităm însă Moldova. Căci pe la 1774, anul păcii de la Kaciuk –Kainargi şi cel al urcării pe tronul din Iaşi a lui Grigore al III-lea Ghica, Moldova intră în cea mai fertilă perioadă a dezvoltării sale. Pierderea Bucovinei de nord în favoarea Austriei – altminteri act samavolnic, înscris pe linia tradiţională a […]