A șaptea dimensiune

România este ţara paradoxurilor, iar în Moldova nefurată de ruşi paradoxul este la el acasă. Cum proasta satului rămâne bugetul de stat, pe care toţi îl fraieresc şi-l jecmănesc, nu puteau trece nişte alegeri fără ca cetăţeanul – obişnuit să sugă ceva bănuţi din orice – să nu facă nişte bani şi pe spinarea ungurilor. […]

Comuniştii români şi Congresul al XX-lea al PCUS Schimbările care începuseră după moartea lui Stalin au fost accelerate de Congresul al XX-lea al PCUS În timpul acestuia, la 25 februarie 1956, Nikita Hruşciov a denunţat crimele lui Stalin referindu-se în special la persecuţia cadrelor de partid şi din guvern, la distrugerea Statului Major şi a […]

Undele de şoc ale Congresului al XX-lea al PCUS, 1957-1960 Moartea lui Stalin a produs confuzie în rândul elitelor conducătoare ale URSS şi ale sateliţilor acesteia. Climatul politic al vremii a fost definit cu ajutorul unei metafore literare, „dezgheţul”. A apărut conceptul de „nou curs”. În perioada martie-septembrie 1953, urmaşii lui Stalin au făcut eforturi […]

După eliminarea lui Pătrăşcanu, se părea că între Gheorghiu-Dej, Pauker şi Luca exista o colaborare armonioasă, care era subliniată de către maşina propagandistică orchestrată de Iosif Chişinevschi şi Leonte Răutu. („Ana, Luca, Teo, Dej/bagă spaima în burgheji”) era un faimos slogan al vremii, iar ordinea numelor conducătorilor partidului nu era întâmplătoare. Se crease imaginea că […]

Stalinismul dezlănţuit, 1948-1956 După preluarea puterii politice de către comunişti în Europa Centrală şi de Est, conducătorii sovietici şi subordonaţii lor locali nu au precupeţit nici un efort pentru a stabili sisteme monopoliste, monopartinice, bazate pe dogmele ideologice izvorâte din interpretarea pe care Stalin a dat-o bolşevismului. Comuniştii şi-au moderat pretenţia ideologică de a înfiinţa […]

Internaţionalism, Fracţionism şi Comunism Naţional în România, 1944-1948 Problemele strategice ale PCR, similare cu cele ale „partidelor frăţeşti” din Europa Centrală şi de Est, au fost rezolvate într-un cadru determinat de dogma stalinistă: deviaţia însemna trădare, indiferent dacă era „obiectivă” sau „subiectivă”. Duşmanii se aflau pretutindeni, iar datoria de căpătâi a unui militant stalinist era […]

Căderea bruscă şi violentă a regimului Ceauşescu – şi odată cu acesta a întregii infrastructuri instituţionale comuniste – ar fi putut fi anticipate. Unii autori au detectat abisul ce se deschidea între clica aflată la conducere şi membrii de rând ai partidului. Existau semne de nemulţumire în rândurile conducerii comuniste, care indicau mai degrabă nelinişte […]