A șaptea dimensiune

După Alexandru Mavrocordat Întâiul, zis “Prinţul nebun”, pe tronul Moldovei a urcat Alexandru Mavrocordat al Doilea, zis Fugarul – sau, cum îi ziceau cumetrii lui de la Înalta Poartă Otomană, Firaris. Firaris, aţi ghicit, a trebuit la un moment dat să fugă, ceea ce pentru acele vremuri viclene poate fi considerat un fapt normal. Atâta […]

E ştiut că, potrivit unei deprinderi ce voia să arate dispreţul Porţii Otomane faţă de clienţi, turcii îi numeau pe domnii moldo-vlahi cu porecle otomane, iscate de aventurile stambuleşti ale candidaţilor, porecle sub care erau apoi consemnaţi în bilanţurile împărăţiei. Astfel, Alexandru Mavrocordat I, succesorul lui Costică Moruzi, primi din partea sultanului otoman numele de […]

Doi ani şi ceva, cât Constantin Mavrocordat a zăbovit pe tronul Valahiei, o apatie completă şi totală s-a abătut fulgerător peste spaţiul carpato-danubiano-turcic, lăsând cu gura căscată şi pe cei mai aprigi campioni ai lenei naţionale, boierii pământeni. Între aprilie 1756 şi august 1758, Ţara Românească a căzut într-o picoteală generală – de fapt, într-un […]

Pe când Mihai Racoviţă îşi savura exilul printre caprele din insula Tenedos, pe tronul rămas vacant la Bucureşti se instala Constantin Mavrocordat. Costică urca pentru a patra oară pe culmile măririi munteneşti şi cunoştea în amănunt toate posibilităţile de stoarcere a bietei ţări. Dar, deoarece abuzase de iscusita ştiinţă a agoniselii în anterioarele mandate, pe […]

Nici nu s-a răcit bine trupul cald încă al lui Grigore Callimachi – sugrumat şi decapitat în 8 septembrie 1769 – că pe tronul rămas gol se prăbuşeşte bătrânul Constantin Mavrocordat. Nea Costică era, săracu’, cam la al patrulea mandat şi la o vârstă la care alţi domnitori fanarioţi îşi hodineau senilitatea în palate de […]

Cea de-a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat în Moldova se încheie cu rituala mazilire la 31 august 1749. În limbajul diplomatic al epocii, mazilirea unui fanariot avea două semnificaţii. Prima, adică sperietura tradiţională a împricinatului, avea rolul să-i amintească ce uşor îţi poţi pierde capul şi – de ce nu? – chiar averea dacă […]

Aşa cum cititorul probabil se aşteaptă, în lungul lanţ de rubedenii ale domnului decedat se afla, bineînţeles, un frate. Ioan, fratele lui Constantin Mavrocordat, a ştiut să se plaseze la momentul potrivit în raza vizuală a vizirului care, prin numirea domnitorului pe criteriul pungilor de icosari, garanta principiul democraţiei în ţările române. Dacă e să […]